Pianistul

Bazat pe memoriile pianistului W. Szpillmann, Pianistul este povestea adevarata a unui stralucit pianist polonez, care, datorita originii sale evreiesti este fortat ca pe timpul ocupatiei naziste a Poloniei sa duca o viata de fugar, pentru a scapa de deportare. Szpilmann reuseste sa fuga din ghetoul din Varsovia si îsi va petrece ani buni ascunzându-se printre ruinele orasului. Salvarea îi vine de la un ofiter german, care îl va ajuta sa supravietuiasca.

Aspectele pozitive

Filmul Pianistul a fost foarte bine realizat din toate punctele de vedere (decor, actori, vestimentatie,muzica,detalii,atmosfera).

Cînd a izbucnit Primul Rãzboi Mondial, Varsovia, capitala Poloniei a fost una din primele tinte ale aviatiei germane.Se deduce astfel ca realizarea perfecta a unui oras,care cu 55 de ani în urma era un peisaj comun (prin ruinele cladirilor) în Europa Centrala si de Est la sfârsitul celui de-al doilea razboi mondial,a fost destul de complicata.Cu toate acestea primul care impresioneaza în filmul regizat de Roman Polanski este decorul.

Protagonistul, pianistul Wladyslaw Szpillmann (Adrien Brody) arata interesant, cu nasul lui lung, ascutit, sensibil, cu sprîncenele lui care uneori devin un accent circumflex. Expresia lui tipica  un fel de duiosie neputincioasa si cumva mirata de propria neputinta  e miscatoare. El ofera un recital de zile mari, mizând pe interiorizare, nuante fine, rafinament în exprimare

Pianistul e foarte bun pe detalii (carameaua cumparata pe 20 de zloti si împartita la sase oameni, Szpillmann care se pregateste sa se arunce pe fereastra când aude soldatii în imobil, nazistul beat care împusca tot ce vede,imaginea protagonistului cântând la pian fara a atinge clapele, "Nocturna" lui Chopin, în timp ce cladirea radioului este facuta tandari, femeia care si-a sugrumat copilul, ca sa nu atraga atentia nazistilor cu tipetele lui, dar tot n-a scapat, ninsoarea ca purificare si osânda...).

Muzica impresioneaza si ea.Inca de la începutul filmului ne este prezentata Nocturna lui Chopin,pe fundalul careia se aud bombele nimicitoare ale Germaniei,fiind urmate de alte melodii de o maiestie impresionanta(în special Balada nr. 1 în sol minor auzita în scena în care pianistul îi cânta capitanului german)

Atmosfera iadului nazist este redata într-un mod zguduitor, cu toate mijloacele artei cinematografice. Avem personaje de neuitat, dialoguri concludente, decoruri absolut ravasitoare, un story coplesitor, în efluvii generoase ce acopera si reveleaza adevaruri deloc magulitoare pentru specia umana.

Mecanismele care au dus la aspectele pozitive

Roman Polanski a cerut autenticitate absoluta a decorurilor, costumelor, dar si a chipurilor actorilor. Era esential sa se gaseascã cele mai potrivite portrete de polonezi, evrei si germani asa cum aratau ei cu 60 de ani în urmã. La finalul castingului, actorii si figurantii îmbrãcati în uniformele naziste si vorbind limba germana au dat filmului o autenticitate care i-a dat fiori pînã si regizorului.

Pentru crearea decorurilor absolut veridice au fost consultate arhive, au fost vizionate fotografii si filme documentare, au fost consultati supravietuitori ai ororii naziste, precum Marek Edelman. S-au fãcut prospectii nesfîrsite de locatii, s-au fãcut mii de fotografii si,cum în Polonia, care a fost reconstruitã dupã anii de rãzboi,nu mai existau ruine a fost nevoie de cãutãri intense pentru gasirea unor barãci abandonate unde protagonistul, Szpilman avea sã rãtãceascã ani de zile într-un oras pustiit de bombardamente.

In ceea ce priveste castingul regizorul a tinut ca toti actorii sa fie vorbitori nativi de limba engleza(filmul a fost realizat în limba engleza),pentru uniformitatea accentelor.De asemenea actorul care interpreta rolul principal trebuia sa fie foarte talentat pentru a putea reda cât mai expresiv ideea generala a filmului.