Întreținerea rulmențiilor

ARGUMENT

Organele de masini sunt piese , avand rol functional unitary , care in compunerea organica- structural a oricaror masini , agrgate , mecanisme sau dispositive.

Avand rol functional bine determinat , fiecare organ de masina poate fi analizat , proiectat si executat separat , considerandu-l insa independent ca solicitare si uzare cu celelalte organe cu care se asambleaza .

Marea diversitate de forme si dimensiuni permite gruparea organelor de masini dupa o serie de critarii , dintre care mai importante sunt cele constructive si cele functionale .Asamblarile pot fi demontabile sau nedemontabile.

In constructia de masini asamblarea demontabila este definite printr-un sistem de legatura intre doua elemente , usor montabile si demontabile prin care se pot transmite intregime fortele de solicitare.

Asigurarea asamblarii-dezasamblarii repetate , fara deteriorarea pieselor component, este posibila prin utilizarea unor elemente specifice , numite organe de asamblare . Cele mai utilizate organe de asambare sunt : piesele filetate ; penele longitudinale si transversale ; bolturile si stifturile , elementele profilate sau canelate , inelele ondulate , asamblarile prin presare , etc.

Cele mai raspandite asamblari demontabile sunt alcatuite din elemente filetate. Mai mult de jumatate din totalul pieselor folosite in constructia de masini si aparate sunt filetate . In general asamblarea filetata cuprinde urmatoarele parti principale : surubul , piulita , saiba de siguranta impotriva deplasarii pieselor.

Elementele filetate se folosesc pentru asamblari fixe sau pentru transmiterea fortelor si a miscarii , putand fi usor montate si demontate fara utilaj special.

Prin asamblarea filetata de tip surub piulita se pot transmite forte axiale de strangere mari ; prin folosirea unor forte tangential reduse , se permite transmiterea sau reglarea miscarii . Principalul inconvenient al filetelor il constituie inevitabila introducere a unor concentratori de tensiune in zona solicitata.

1. Tipuri de lagăre, definiţie

Lagărele sunt organe de maşini având funcţia de susţinere şi ghidare a arborilor şi a osiilor cu mişcare rotativă sub acţiunea sarcinilor care acţionează supra lor.

După direcţia sarcinii principale faţă de axa de rotaţie, lagărele se grupează în:

- lagăre radiale cu direcţia sarcinii principale perpendiculară pe axa de rotaţie;

- lagăre axiale şi crapodine având direcţia sarcinii principale paralela cu axa de rotaţie;

- lagăre radial-axiale a căror sarcină are componente după cele două direcţii menţonate.

După caracterul frecării produse în funcţionare, lagărele se grupează în:

- lagăre cu alunecare - între suprafaţa exterioară a fusului şi suprafaţa interioară a lagărului;

- lagăre cu rostogolire - între elementele rulmenţilor;

- lagăre combinate.

2. Caracteristici. Părţi componente. Materiale

2.1. Caracteristici

Lagărul de rostogolire se obţine prin înlocuirea cuzinetului din lagărul cu alunecare printr-un rulment. De aceea lagărele se numesc şi lagăre cu rulmenţi. Celelalte elemente componente ale lagărelor cu rostogolire diferă foarte puţin de elementele lagărelor cu alunecare. Ca urmare, studiul lagărelor cu rostogolire se reduce la studiul rulmenţilor.

Datorită înlocuirii frecării de alunecare prin frecare de rostogolire , randamentul lagărelor cu rostogolire este superior lagărelor cu alunecare având valorile cuprinse între 0,98 până la 0,995.