Modelarea și Simularea Procesului de Injectare a unui Mâner de Plastic

Conține 2 fișiere: docx, sldprt

Pagini : 30 în total

Cuvinte : 3806

Mărime: 3.49MB (arhivat)

Puncte necesare: 9

Universitatea POLITEHNICA Bucuresti Facultatea de Inginerie Mecanica si Mecatronica Conceptie integrate in inginerie mecanica

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

1. Mase plastice 3
1.1. Generalitati 3
1.2. Clasificarea materialelor plastic 4
1.3. Avantajele si dezavantajele maselor plastice 6
1.4. Comportarea materialelor plastice ladiferite solicitări 7
1.4.1. Influenţa temperaturii asupra deformaţiei 7
1.4.2. Influenţa timpului asupra deformaţiei 8
1.5. Proprietatile materialelor plastice 9
1.5.1. Proprietăţi fizice şi termice 9
1.5.2. Proprietati chimice 9
1.5.3. Proprietati mecanice 10
1.5.4. Proprietati tehnologice 10
2. Prelucrarea prin injectie 11
2.1. Principiul injectării 11
2.2. Etapele procesului de injectare in matrita 16
2.3. Clasificarea masinilor de injectat 18
2.4. Clasificarea matritelor de injectat 20
3. Modelarea piesei si simularea curgerii 21
3.1. Etapele modelarii piesei 3D si a simularii curgerii 22
3.2. Modelarea si simularea curgetii unui maner din plastic 26

Extras din proiect

1. Mase plastice

1.1. Generalitati

Masele plastice (plasticul, plural plasticele) sunt produse sintetice de natură organică, anorganică sau mixtă, care se pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sau fără presiune. Reprezintă un înlocuitor al materialelor metalice si permit rezolvarea unor probleme în diferite ramuri industriale.

Materialele plastice reprezintă un amestec de doi sau mai mulţi polimeri cu unul sau mai mulţi aditivi.

- Polimer: repetarea unor grupări de atomi numite meri( unităţi cantitative).

- Mer (monomer): substanţă cu masa moleculară mică (compusă din molecule simple) capabile să se unească cu molecule identice sau cu moleculele altor monomeri pentru a forma un polimer.

În 1908, chimistul Jacques Brandenberger descoperă celofanul, a cărui denumire o patentează în 1912. În 1909, belgianul Leo Baekeland brevetează prima materie plastică sintetică, care avea să îi poarte numele: bachelita. Fritz Klatte brevetează, în 1913, polimerizarea unui gaz, clorura de vinil, și obține policlorura de vinil (PVC). Datorită proprietăților sale (rezistență chimică, greutate mică și preț redus) PVC-ul a avut un puternic impact în domeniul tehnologiei conductelor și instalațiilor.

Masele plastice se pot utiliza cu succes: în industria grea, industria constructoare de mașini, aeronautică, industria alimentară (ambalaje, vafe, cutii, etc.), industria ușoară (bunuri de larg consum, jucării, etc.), industria farmaceutică (seringi de unică folosință, capsule și ambalaje, etc.) și multe altele.

Descompunerea naturală a plasticului în mediul înconjurător necesită peste 500 de ani din cauza materialelor care îl alcătuiesc. Cu fiecare tonă de plastic reciclat se economisesc între 700 și 800 kg de petrol brut.

1.2. Clasificarea materialelor plastic

1. Dupa transformarile la temperaturi ridicate.

a. Materiale plastice termoplaste

b. Materiale plastice termoreactive (termorigide)

2. Dupa modul de obtinere:

a. Naturale:

o termoreactive proteinice;

o termoreactive celulozice.

b. Sintetice:

o Policondensate:

• termoreactive:

- fenoplaste;