Motoare Pneumatice Liniare

ARGUMENT

Aerul comprimat folosit în sistemele pneumatice poate fi produs local, cu ajutorul unui compresor, sau centralizat, într-o staţie de compresoare.

În staţia de compresoare, aerul este aspirat din atmosferă şi comprimat cu ajutorul compresoarelor, după care este tratat şi înmagazinat în rezervoare tampon, de unde este distribuit consumatorilor.

Fiabilitatea, durata de viaţă şi performanţele unui sistem pneumatic de acţionare depind în mare măsură de calitatea agentului de lucru folosit.

Având în vedere faptul că aerul intră în contact cu elementele mobile (sertare, plunjere, pistoane, supape etc.) sau fixe (corpuri, plăci, capace etc.) ale echipamentelor, confecţionate din cele mai diverse materiale (oţel, aluminiu, bronz, alamă, cauciuc, material plastic etc.) şi că nu de puţine ori traversează secţiuni de curgere, uneori de dimensiuni foarte mici, calibrate, acestuia i se impun următoarele cerinţe:

● să fie cât mai curat posibil; un aer contaminat cu particule mai mari sau egale cu jocurile funcţionale existente între elementele constructive mobile şi cele fixe (de exemplu sertar – bucşă la un distribuitor, piston – carcasă la un cilindru) poate duce la blocarea (griparea) elementelor mobile, dar şi la uzura lor prin abraziune şi la îmbâcsirea filtrelor; „fineţea de filtrare” (cea mai mare dimensiune de particulă străină exprimată în μm care se acceptă în masa de fluid) este un parametru ce caracterizează din acest punct de vedere aerul; firmele producătoare de echipamente pneumatice de automatizare garantează performanţele acestora numai dacă aerul folosit are o anumită fineţe de filtrare; cu cât fineţea de filtrare este mai mică cu atât cheltuielile de exploatare ale sistemului sunt mai mari;

● să asigure lubrifierea sistemului de acţionare; deoarece aerul nu are proprietăţi de lubrifiere, în acest scop se folosesc ungătoare, care pulverizează în masa de aer particule fine de ulei;

● să conţină cât mai puţină apă; în aer există apă sub formă de vapori, iar prin condensarea acestora se obţine apa care va coroda piesele de oţel, iar la temperaturi scăzute poate îngheţa;

● să aibă o temperatură apropiată de temperatura mediului ambiant pentru a evita modificările de stare care la rândul lor ar duce la modificări ale parametrilor funcţională ai sistemului;

● să intre în sistem la presiunea şi debitul corespunzător bunei funcţionări a sistemului; o presiune prea mică nu asigură forţa de apăsare necesară, iar una prea mare poate duce la avarii.

Tema acestei lucrări este:” motoare pneumatice liniare”.

Lucrarea cuprinde două capitole.

În primul capitol am prezentat câteva noţiuni despre motoarele pneumatice (definiţie, rol, clasificare).

Capitolul doi cuprinde motoarele pneumatice liniare: motoare liniare cu piston de construcţie elastică,, motoare pneumatice liniare de construcţie specială (cu mai multe pistoane solidarizate, cu tijă, antirotaţie, cu cursă scurtă, cu cămaşă deformabilă şi cu mai multe poziţii).

În încheierea lucrării am prezentat câteva norme de protecţia muncii şi bibliografia care a stat la baza întocmirii acestui proiect.

CAPITOLUL I

MOTOARE PNEUMATICE

Motoarele pneumatice au rolul funcţional de a transforma energia fluidului (aici aer comprimat) într-o energie mecanică pe care o transmit prin organele de ieşire mecanismelor acţionate. După tipul procesului de transformare a energiei pneumatice în energie mecanică motoarele pneumatice se împart în:

- motoare pneumostatice sau volumice; la aceste motoare procesul de transformare are loc pe baza modificării permanente a unor volume delimitate de părţile mobile şi părţile fixe ale camerelor active ale motorului;

- motoare pneumodinamice, cunoscute şi sub denumirea de turbine pneumatice; la aceste motoare energia pneumostatică a mediului de lucru este transformată într-o energie mecanică. În sistemele de acţionare pneumatice în marea majoritate a cazurilor motoarele folosite sunt motoare volumice.

Organul de ieşire al unui motor pneumatic poate fi o tijă sau un arbore. În primul caz organul de ieşire are o mişcare rectilinie alternativă (cazul cilindrilor şi camerelor cu membrană), în timp ce în cel de-al doilea caz mişcarea acestuia este fie de rotaţie alternativă (cazul motoarelor oscilante), fie de rotaţie pe unghi nelimitat (cazul motoarelor rotative).

Un alt criteriu de clasificare a motoarelor pneumatice îl reprezintă modul în care se realizează mişcarea organului de ieşire; după acest criteriu se disting: motoare cu mişcare continuă şi motoare cu mişcare alternativă.

În general maşinile pneumatice sunt ireversibile, adică pot funcţiona ca generator (pompă) şi ca motor. Din cauza randamentului, ca motoare se folosesc în special cele cu piston, mai rar cele rotative.

CAPITOLUL II

MOTOARE PNEUMATICE LINIARE

Motoarele pneumatice liniare efectuează lucrul mecanic printr-o mişcare rectilinie, ele se mai numesc şi cilindri pneumatici. Mişcarea organului de ieşire are loc între două poziţii limită, stabilite constructiv sau funcţional, ce definesc cursa motorului.

După modul în care sunt separate cele două camere funcţionale motoarele pneumatice se pot clasifica în:

- cilindri, la aceste motoare separarea se face prin intermediul unui piston 4, iar etanşarea se face prin intermediul unor garnituri nemetalice;

- camere cu membrană, la aceste motoare rolul pistonului este preluat de o membrană nemetalică, care realizează şi etanşarea celor două camere.