Pistolet WIG cu Exhaustare

1.

Introducere

1.1 Interacţiunea dintre lucrările de sudare şi mediul ambiant

Activităţile de sudare sau de procese conexe ale sudării sunt prezente în aproape toate sectoarele de producţie şi viaţă, ca operaţii de bază sau părţi de proces tehnologic. Procesele de sudare şi procesele conexe sudării sunt creatoare de noxe gazoase şi solide.

Pe lângă noxele gazoase şi solide emise în timpul sudării, arcul mai produce şi radiaţii infraroşii şi ultraviolete, înaltă tensiune, înaltă frecvenţă, căldură, componente în mişcare ale echipamentelor, poluare sonoră. Toate acestea prezintă grade mai mari sau mai mici de periculozitate asupra organismului uman. Din acest motiv ele trebuie diminuate pe cât posibil, astfel încât impactul procesului tehnologic de sudare asupra operatorului sudor sau sudorului să fie minim.

Specialiştii din domeniul sudării sunt preocupaţi continuu de acest impact, studiindu-l şi căutând metode, tehnici, soluţii de diminuare a sa. Astfel, Institutul Internaţional de Sudură (IIW) dezbate anual problema emisiilor de noxe. De altfel, el şi-a creat şi o comisie al cărei obiect de studiu este interacţiunea dintre procesul de sudare şi mediul în care acesta se derulează. Există şi cooperări internaţionale organizate sub coordonarea comisiilor IIW privind cercetarea efectelor negative asupra sănătăţii.

La nivelul producătorilor de structuri sudate măsurile adoptate sunt, în general, următoarele:

• Determinarea cauzelor emisiilor de noxe şi stabilirea unei strategii locale, punctuale de reducere a acestor emisii de noxe

• Conceperea, realizarea şi implementarea unor sisteme de evacuare din zona de interacţiune cu operatorul a noxelor emise în procesele tehnologice.

În cazul primului tip de măsuri s-a constatat, că principalii factori de care depinde cantitatea de noxe emise la sudarea cu un anumit procedeu de sudare sunt:

• Tipul şi compoziţia materialului de adaos

• Parametrii tehnologici ai procesului de sudare

• Starea suprafeţelor pieselor de sudat.

Alegerea judicioasă a acestor parametri va conduce la o limitare superioară a emisiilor de noxe.

Una din măsurile considerate utile în prezent constă în dezvoltarea de sisteme de exhaustare a noxelor din zona de inhalare a operatorului sudor sau sudorului. Aceste sisteme pot fi de mai multe tipuri, în funcţie de volumul din zona de sudare care trebuie exhaustat. Pentru volume mari, cum ar fi ateliere sau hale de producţie prin sudare, se utilizează staţii complexe de exhaustare având debite suficient de mari pentru a exhausta întregul volum într-un timp de ordinul minutelor. În cazul în care se doreşte exhaustarea numai a zonei de inhalare a sudorului se utilizează ori exhaustoare portabile, de mici dimensiuni, ori măşti de protecţie cu aducţiune de aer, astfel încât sudorul să inspire un aer filtrat de impurităţi. O soluţie judicioasă ar fi şi dezvoltarea de capete de sudare care să fie capabile să extragă din zona de sudare tot fumul emis în timpul procesului

Prezenta lucrare îşi propune dezvoltarea unui sistem de extragere a fumului ataşabil unui pistolet de sudare WIG, sistem care să extragă fumul emis la sudare fără a afecta protecţia metalului lichid şi a electrodului de wolfram.

1.2 Poluarea aerului atmosferic

1.2.1 Poluarea – problemă continuă

Terra, “Planeta Albastra”, atat de interesanta si de misterioasa, unicul suport al vietii, se gaseste intr-un moment critic al existentei sale. Activitatile umane, din ce in ce mai intense si mai complexe, exercita o presiune accentuata, fara precedent in trecutul planetei noastre, asupra tuturor invelisurilor terestre: atmosfera (invelisul gazos), hidrosfera (invelisul lichid), litosfera(rocile si invelisul terestru), biosfera(plantele, animalele si omul).

Aerul este un amestec de azot şi oxigen necesar activităţii vitale a organismelor aerobe, inclusiv a oam enilor. Acest amestec conţine şi o cantitate neînsemnată de alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen, vapori de apă şi alte particule, care practic nu au nici o influenţă asupra organismelor vii. Dar dezvoltarea societăţii umane, spre regret, duce la crearea unui impact antropic şi tehnogen negativ asupra calităţii aerului.

Prin poluarea aerului se înţelege prezenta in atmosfera a unor substante straine de compozitia normala a aerului care in functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza flora si fauna sau altereaza mediu de viata al omului. Rezulta din aceasta definitie ca – pentru a fi considerati poluanti – substantele prezente in atmosfera trebue sa exercite un efect nociv asupra omului sau a mediului sau de viata.

Efectele acute au fost primele asupra carora s-au facut observatii si cercetari privind influenta poluarii mediului asupra sanatatii populatiei. Un astfel de caz este cel din anul 1952 in Londra, datorita poluarii cu pulberi si dioxid de sulf, s-au inregistrat peste 4000 de decese. Desi rare, aceste episoade acute au avut meritul de a atrage atentia specialistilor asupra sanatatii populatiei expuse, declansand primele cercetari sistematice in domeniul relatiei sanatate - poluare.