Transmisii mecanice

I. INTRODUCERE

NOŢIUNI FUNDAMENTALE DESPRE ORGANELE DE MAŞINI

Maşina, creaţie tehnică a omului, este realizată dintr-un ansamblu de elemente mecanice componente (organe), înlănţuite cinematic, cu mişcări strict determinate.

Nici o maşină nu poate fi realizată fără cunoştinţe temeinice despre organele sale componente.

1.1. ÎNSUŞ'IRI ALE ORGANELOR DE MAŞINI

Organele de maşini sunt piese (eventual ansambluri de piese), având rol funcţional utilitar. care intră în compunerea organică-structurală a oricăror maşini, agregate, mecanisme sau dispozitive. Având rol funcţional bine determinat. fiecare organ de maşină poate fi analizat. proiectat si executat separat, considerandu-1 însă independent ca solicitare şi uzare cu celelalte organe cu care se asamblează.

Performanţele funcţionale şi tehnice ale oricărei maşini depind de doi factori, principali: concepţia proiectantului care elaborează schema de principiu a viitoarei maşini şi însuşirile calitative ale fiecărui element structural component.

Primul factor poate fi asigurat printr-o temeinică pregătire teoretică şi practice de specialitate a proiectantului. Al doilea factor demonstrează că performanţa şi siguranţa în exploatarea maşinii, durabilitatea şi fiabilitatea sa sunt hotărâte de calitatea fiecărui organ component. Pentru aceasta organele de maşini trebuie să satisfacă următoarele condiţii de bază:

- să corespundă integral scopului funcţional pentru care se construiesc;

- să fie simple si să prezinte siguranţă în exploatare, adică să reziste solicitărilor la care sunt supuse;

- să asigure durata de funcţionare necesară in raport cu scopul, calitatea materialului şi a tehnologiei de execuţie.

Rezistenţa propriu-zisă, rigiditatea, rezistenţa la uzare şi rezistenţa la temperaturii

sunt caracteristici ale materialelor organelor de maşini. care le menţin o anumita capaci¬tate de a rezista şi de a funcţiona în diferite condiţii.

Prelucrarea fără dificultăţi deosebite ca şi interschimbabilitatea sunt, de asemenea, însuşiri de bază caracteristice multor organe de maşini cu rol funcţional deosebit.

1.2. CLASIFICAREA ÎN CONSTRUCŢIA DE MAŞINI

Marea diversitate de forme şi dimensiuni permite gruparea organelor de maşini după o serie de criterii, dintre care mai importante sunt cele constructive şi cele funcţionale.

Constructiv, organele de maşini se grupează în: organe simple (pene, nituri, şuruburi, arcuri, osii şi arbori, roţi etc.) şi organe complexe (lagăre, rulmenţi, ambreiaje, vane etc.). Organul complex se caracterizează printr-un ansamblu de piese elementare, care numai in totalitatea lor pot îndeplini un rol funcţional unitar.

După rolul funcţional, organele de maşini se grupează astfel:

- organele pasive (nituri, ştifturi, pene, arcuri, şuruburi de fixare etc.) care nu contribuie în mod direct la transmiterea, la realizarea sau la transformarea mişcării mecanice, ci doar la asamblarea clementelor;

- organe active (şuruburi de mi§care, roţi dinţate, arbori, manivele, biele, lanţuri de transmisie etc.), care, în funcţionare, au rolul de transmitere sau de transformare a mişcări.

I. ORGANE PENTRU TRANSMITEREA MIŞCĂRII DE ROTAŢIE

Simplitatea constructivă, posibilitatea transmiterii continue – la distanţe variate, funcţionarea silenţioasă, capacitatea de amortizare a vibraţiilor şi siguranţa în funcţionare sunt caracteristici spre care tinde perfecţionarea continuă a transmisiilor mecanice.

Transmiterea directă a mişcării de rotaţie între arbori situaţi cap la cap se face prin intermediul cuplajelor.

Pentru transmiterea mişcării între arbori situaţi la o anumită distantă, dispuşi într-o anumită poziţie, se folosesc mecanisme speciale, numite transmisii mecanice. Transmisia mecanica este un ansamblu cinematic de elemente care au ca scop transmiterea mişcării de rotaţie cu sau fără transformarea acesteia însoţita de transmiterea energiei mecanice. Transformarea poate fi cantitativă, când se transmite mişcarea sub un anumit raport de transmitere

i ≠ 0 sau calitativă, când se produce transmiterea prin transformarea mişcării de rotaţie în mişcare de translaţie sau invers.

Transmisiile mecanice transmit mişcări de la arborele motor numit si arbore conductor la arborele condus.

Fig. 1

Rolul funcţional a unei transmisii mecanice este acela de a modifica turaţia arborelui conducător al maşinii motoare in vederea realizării turaţiei necesare maşinii de lucru în acelaşi sens sau cu inversarea sensului de mişcare.

Parametrii de baza a unei transmisii mecanice sunt :

- puterea de transmisie

- sensul de rotaţie

- randamentul transmisiei

- turaţia arborelui conductor

- turaţia arborelui condus

- raportul de transmitere.