Bilanțul anevrismului de aortă abdominală - prin examen computer tomografic

Introducere

Anevrismul de aorta este o boala complexa si amenintatoare de viata a carei incidenta în populatii neselectate se apreciaza la 2%. Raritatea întâlnirii sale în clinica se datoreaza subdiagnosticului. La populatia cu risc prevalenta AAA ajunge la 13.5%. În ultimele decade se descrie o adevarata epidemie de anevrisme. Complicatia majora a anevrismului de aorta este ruptura care are o mortalitate de 100% în lipsa interventiei chirurgicale si constituie alaturi de disectia de aorta una dintre cele mai mari catastrofe vasculare. Având în vedere ca 50% dintre anevrismele mai mari de 6 cm se rup într-un an si ca majoritatea sunt asimptomatice pâna la aceste dimensiuni, importanta diagnosticului precoce si a tratamentul electiv sunt evidente.

În conditiile în care majoritatea covârsitoare a anevrismelor de aorta sunt aterosclerotice , medicul internist trebuie sa-si pastreze un intim semnal de suspiciune în ceea ce priveste existenta acestora la pacientii cu alte manifestari sistemice de ateroscleroza. În multe tari se propun azi programe de screening pentru AAA. Un studiu recent sugereaza ca orice barbat de peste 50 de ani care se prezinta la medic ar trebui investigat si pe linia aortei abdominale.

Lucrarea de fata îsi propune sa analizeze aportul tomografiei computerizate în diagnosticul si evaluarea preoperatorie a anevrismului de aorta abdominala la un numar de 27 de pacienti investigati în Serviciul de Tomografie Computerizata (TC) Fundeni pe parcursul a 3 ani.

PARTEA GENERALA

Capitolul I

Anatomia aortei.

Corelatii cu etiopatogenia anevrismului de aorta

În mijlocul tesutului conjunctiv si grasos se afla aorta abdominala si ramurile sale; vena cava inferioara si colateralele sale ; ganglionii limfatici perivasculari si ganglionii nervosi simpatici. Compartimentul vascular median prevertebral este în raport anterior cu peritoneul parietal posterior , spatiul pararenal anterior si continutul sau lateral cu spatiile perirenale , cu lama perirenala anterioara ce trece înaintea rinichiului si a pediculului renal peste aorta , vena cava inferioara si se continua cu lama anterioara din partea opusa , cu tesutul conjunctiv grasos al retroperitoneului median ; posterior cu coloana vertebrala , compartimentul psoasilor si prin intermediul lor cu spatiile pararenale posterioare.

Aceste raporturi permit întelegerea extensiei anumitor procese patologice provenite din retroperitoneul median sau convergente spre el .

Aorta abdominala înconjurata de grasimea perirenala situata pe fata anterostânga a coloanei vertebrale se întinde de la diafragma la L4 unde se ramifica în arterele iliace primitive. Aorta, rotunda pe sectiune, are un calibru care descreste dupa emergentele ramurilor viscerale (trunchi celiac, artera mezenterica superioara si arterele renale). Astfel calibrul maxim normal este de 30 mm pentru segmentul suprarenal si 28 mm pentru segmentul infrarenal.

Histologie

Aorta este o artera elastica , peretele este alcatuit din trei straturi : tunica interna, tunica musculara si adventice. Media are o grosime de aproape 1 milimetru si contine elastina , celule musculare netede, colagen si substanta fundamentala. Predominenta fibrelor elastice în peretele aortic si aranjamentul