Echipament Recuperare Picior

1.1.Anatomia şi fiziologia membrului inferior

Articulatiile membrului inferior liber (articulationes membri liberi) reprezintă organe de miscare inalt adaptate la functia de locomoţie realizată în poziţie verticală (antigravitationala). Ele au o structură masivă, cu suprafeţe articulare întinse, generatoare de presiuni sub pragul de uzură al ţesutului cartilaginos hialin. Sunt dotate cu un aparat capsuloligamentar puternic, capabil să reziste la solicitările statice impuse de poziţiile de maximă congruenţă articulară şi să asigure conducerea miscărilor în timpul mersului. Deşi amplitudinea de mişcare este mai redusă faţă de articulatiile membrului superior, ele sunt prevăzute cu o bogată inervaţie proprioceptivă care permite un control riguros asupra posturii şi locomotţiei realizate prin intermediul membrelor superioare.

Din punct de vedere antropometric se cunosc urmatoarele date: masa femurului este de 0,161,a tibiei de 0.100 si a piciorului este de 0,0145 din masa totală a subiectului, lungimea femuruli este de 0,245 ,a tibiei este 0,285 si a piciorului de 0,152 din înălţime.

Fig.1.1 scheletul membrului inferior (1-articulatia coxofemurala sau a soldului; 2-articulatia tibiofemurala sau a genunchiului; 3-fibula; 4-articulatia talocrurala sau a gleznei; 5-femur; 6-tibia; 7-picior)

Articulaţia şoldului

Articulaţia şoldului (articulatio coxae) este reprezentată de o enartroză situată la jonctiiunea dintre trunchi şi membrul inferior liber, care participă şi asigură efectuarea în condiţii optime a ortostatismului şi locomoţiei. Ea realizează atât transmiterea greutăţii corpului de la pelvis spre femur în faza sprijinului mono sau bipodal, cât şi faza de pendulare a membrului necesară deplasării(fig. 1.1).

Suprafeţele articulare sunt reprezentate de caviatatea acetabulara şi capul femural care formează împreună o articulaţie sferoidală (colul femural) dotată cu o stabilitate intrinsecă ce rezultă din planul de construcţie al articulaţiei, combinată cu o nobilitate remarcabilă.

Fig 1.2 articulatia coxofemurala

- acetabulul are forma unei hemisfere cu diametrul de 60 mm şi ocupă o poziţie strategică pe faţa laterală a istmului osului coxal, centrat de sinostoza cartilajului triradiat.

- capul femural reprezinta 2/3 dintr-o sferă cu diametrul cuprins între 42-56 mm, în general mai mic la femei. Din punct de vedere geometric, este considerat un sistem ogival care aproximează o sferă, explicând incongruenţa elastică naturală a articulatiei nemarcate.

- Colul femural reprezintă un segment osos cilindric de 50 mm turtit anteroposterior, care leagă capul de diafiza femurală. Spre deosebire de capul femural în întregime intracapsular, un segment lateral de aproximativ 2 mm al feţei posterioare a colului rămâne extracapsular.