Efecte negative ale antibioticelor

- Ce sunt antibioticele?

Antibioticele sunt produse naturale sau sintetice care ajută organismul să se apere împotriva agresiunilor bacteriene. De asemenea, acestea au ca efect impiedicarea proliferării acestor bacterii. În prezent, antibioticele sunt frecvent utilizate în medicina pentru a trata diverse tipuri de infecţii.

Exista numeroase tipuri de antibiotice dintre acestea amintim:

• Beta-lactaminele, din care fac parte penicilinele şi cefalosporinele;

• Aminoglicozele;

• Tetraciclinele;

• Chinolonele;

• Macrolidele;

• Glicopeptidele.

Cum acţionează antibioticele

Modul de acţiune al antibioticelor diferă în funcţie de familia din care provin.

Exista 4 mecanisme principale:

- distrugerea peretelui celular al bacteriei;

- blocarea sintezei peretelui celular, pentru a impiedica bacteria să se reproducă;

- distrugerea ADN-ului bacterian;

- inhibarea proceselor cu ajutorul cărora bacteriile transformă glucoza în energie (fără energie bacteria nu poate trăi);

Anumite bacterii posedă rezistenţă naturală împotriva anumitor familii de antibiotice. Această rezistenţă însemana pur şi simplu că antibioticele, care în mod normal erau eficiente în tratamentul unei boli, nu mai au niciun efect. În ultimii 50 de ani, utilizarea frecventă a antibioticelor în numeroase medicamente a dus la pierderea puterii în tratamentul împotriva infecţiilor grave.

Rezistenţa organismului uman la antibiotice a crescut în ultimii ani foarte mult şi din cauza abuzului de antibiotice. Potrivit unui studiu de cercetare publicat în revista stiinţifică „Journal of the American Medical Association”, antibioticele sunt prescrise în mod exagerat. În aceste condiţii, riscăm să nu mai putem fi trataţi de anumite boli în următorii ani.

Când bacteriile devin mai rezistente la efectele anumitor antibiotice, se recomandă de obicei un alt tip de antibiotice, mult mai puternice. În final, în lipsa unor medicamente adecvate, consecinţele sunt foarte grave. Pe de altă parte, chiar şi tratamentul incomplet poate determina rezistenţa la antibiotice. O persoană care a început un astfel de tratament trebuie să-l termine chiar dacă simtomele au dispărut, altfel cresc şansele unei viitoare rezistenţe la antibiotice.

- Ce este sistemul imunitar?

Utilizarea improprie şi abuzivă a antibioticelor duce în timp nu tocmai scurt – mai ales la copii – la inhibarea şi imaturizarea sistemului imunitar.

Pentru a întelege mai bine această afirmaţie, trebuie să ştim faptul că Sistemul Imunitar este un sistem de apărare al organismului. Acesta este, ca şi oricare alt sistem al organismului, un sistem care se dezvoltă , care învaţă, care se maturizează. Dar toată această dezvoltare sau maturizare a sistemului imunitar se petrece numai în prezenţa agenţilor microbieni.

Astfel, odată intrat un agent microbian în organsim, sistemul imunitar este alarmat, el va trimite nişte cercetaşi care au sarcina de a recunoaşte inamicul, de a lua imaginea acestuia şi de o aduce la centrul de comandă. Aici, după ce este studiată şi cercetată această imagine a inamicului, este declanşată operaţiunea de naştere şi instruire de soldaţi capabili să se lupte eficient cu duşmanul. Toată acestă operaţiune durează în mod normal între 3 şi 8 zile . Deci, naşterea de anticorpi specifici necesită la prima infecţie 3-5 zile. Odată născuţi, înarmaţi şi educaţi, aceşti soldaţi specifici se vor arunca în lupta cu duşmanul – microb – şi-l vor distruge. Dacă acelaşi duşman – microb – va îndrăzni să încerce o nouă invazie sistemul imunitar îl va recunoşte rapid şi în maxim 1-3 zile va reacţiona prin activarea soldaţilor specific competenţi.

Dar există o multitudine de microbi, deci trebuie ca sistemul imunitar să creeze o multitudine de soldaţi destepţi. În situaţia în care se instituie un tratament antibiotic mai devreme de 3 zile, cercetaşii sistemului imunitar nu mai au ce să cerceteze căci antibioticele – ca un fel de trupe de mercenari au distrus mai devreme duşmanul. Astfel, sistemul imunitar va ramâne imatur, nu va învăţa nimic din confruntarea cu duşmanul.

Metaforic vorbind, copilul căruia mama îi face toate temele de la şcoală şi se duce în locul lui la ore , nu va fi niciodata un şcolar educat, doar mama va trebui să-i rezolve permanent toate problemele şcolare .