Encefalopatiile Sechelare Infantile - Forme Clinice, Aspecte Terapeutice și Evoluție

Domeniu: Medicină

Conține 2 fișiere: doc, ppt

Pagini : 194 în total

Cuvinte : 31058

Mărime: 6.77MB (arhivat)

Publicat de: Eric Pascu

Puncte necesare: 14

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Prof. Dr. Voica Foisoreanu

UNIVERSITATEA DE MEDICINA ŞI FARMACIE TîRGU-MUREŞ Facultatea de Medicină Generală Disciplina de Psihiatrie Pediatrică

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

CUPRINS 2
ABREVIAŢII 5
PARTEA 1:
Sinteza datelor din literatura de specialitate privind ESI 6
1.1. Definitie şi sinonime 7
1.2. Forme clinice si incidenta acestora 8
1. 3. Descrierea formelor clinice 10
1.3.1. ESI – forme spastice 10
1.3.1.1. Hemiplegia /Hemipareza spastică infantilă 13
a. Hemiplegia congenitală 13
b. Hemiplegia dobândită 17
1.3.1.2. Diplegia spastică (Boala Little) 18
1.3.1.3. Paraplegia / Parapareza spastică 21
1.3.1.4. Triplegia / Tripareza spastică 22
1.3.1.5. Tetraplegia / Tetrapareza spastică 22
1.3.2. ESI – forma diston-diskinetică 24
1.3.3. ESI – forma ataxică 29
1.3.4. ESI – forma hipotonă/atonă 34
1.3.5. ESI – forme mixte 35
1.4. Tratament 35
1.4.1. Obiectivele terapiei 36
1.4.2. Kineto-fizio-balneoterapia 40
- Kinetoterapia 40
- Fizioterapia 40
- Balneoterapia 41
1.4.3. Schema de tratament (programul de recuperare) 41
1.4.4. Terapia de stimulare multisenzorială 44
1.4.5. Terapia ocupaţională şi ludoterapia 44
1.4.6. Terapia logopedică 44
1.4.7. Terapia medicamentoasă şi terapia chirurgicală 44
1.5. Asocierile morbide 46
1.5.1. Retardul mental 46
1.5.2. Epilepsia 46
1.5.3. Malformatiile SNC 47
1.5.4. Craniostenozele 49
1.5.5. Tulburările de comunicare 49
1.5.6. Tulburările senzoriale 50
1.6. Evoluţie şi prognostic 50
PARTEA 2: Contribuţii personale 52
2.1. Scopul 53
2.2. Material şi metodă 53
2.2.1. Material 53
2.2.2. Metodă 54
2.3. Rezultate şi discuţia rezultatelor 60
2.3.1. Diagnosticul precoce 60
2.3.1.1. Reguli 60
2.3.1.2. Scopul 66
2.3.1.3. Modalităţi particulare de examinare 66
2.3.2. Analiza statistică multifactorială a pacientilor analizati 78
2.3.2.1. Formele clinice ( FC ) de ESI si gravitatea acestora 78
2.3.2.1.1. FC întâlnite la lotul analizat 78
2.3.2.1.2. Gravitatea cazurilor la lotul analizat 78
2.3.2.1.3. Corelatii între FC de ESI si gravitatea acestora 80
2.3.2.2. Relatii între FC de ESI , vârsta pacientilor si numărul de internări în
momentul analizei (2007) 81
2.3.2.2.1. Repartitia pacientilor pe grupe de vârstă 82 2.3.2.2.2. Corelatii între FC de ESI si grupele de vârstă analizate 83 2.3.2.2.3. Repartitia pacientilor pe număr de internări 85
2.3.2.2.4. Corelatii între FC de ESI si grupele de vârstă 86
2.3.2.3. Asocierile morbide (comorbidităti = CoM) 88 2.3.2.3.1. CoM neurologice ale ESI 89
2.3.2.3.2. Relatia dintre FC de ESI si CoM neurologice 91
2.3.2.3.3. CoM psihiatrice ale ESI 95
2.3.2.3.4. Relatia dintre FC de ESI si CoM psihiatrice 96
2.3.2.3.5. CoM ”diverse” ale ESI 98
2.3.2.3.6. Relatia dintre FC de ESI si CoM diverse 103
2.4. Tratamentul aplicat 103
2.4.1. Medicatia 103
2.4.2. Kinetoterapia 105
2.4.3. Tehnici de stimulare senzitivo-senzorială si a dezvoltării 106
2.5. Analiza evolutiei si a indicatorilor de prognostic 108
2.6. CONCLUZII 109
BIBLIOGRAFIE 112

Extras din proiect

PARTEA 1:

Sinteza datelor din literatura de specialitate privind

ENCEFALOPATIILE SECHELARE

INFANTILE

Encefalopatiile sechelare infantile:

definiţie, forme clinice, diagnostic precoce, examinare,

comorbidităţí, tratament, prognostic şi evoluţie

1.1. Definiţie si Sinonime:

Sinonime:

Sinonime utilizate pentru denumirea acestor afecţiuni sunt: Paralizii cerebrale (PC), Infirmităţi motorii cerebrale (IMC), Encefalopatii cronice infantile (ECI), Encefalopatii statice (ES), Encefalopatii sechelare infantile (ESI). Se face diferenţa între ESI şi encefalopatiile cronice infantile (ECI), cel de al doilea termen fiind folosit în prezent pentru afecţiuni cu caracter evolutiv, de obicei degenerative sau metabolice. În literatura de specialitate de limba română este frecvent folosit termenul de ESI (propus de profesorul Pavel) deoarece este logic: nu toate ESI sunt paralizii - pe de o parte şi toate sunt afecţiuni sechelare cerebrale - pe de altă parte (Pavel, 1973; 1979; Măgureanu, 1999). In plus, aceste boli sunt denumite uneori PSC (paralizii spastice cerebrale), SCI (scleroze cerebrale infantile), Boala Little (Pásztai, 2004), sau encefalopatie fixă (Măgureanu,1999).

Definiţie:

Paraliziile cerebrale (PC) sunt encefalopatii statice (neprogresive) produse de un insult cerebral asupra unui creier imatur, în perioada prenatală, perinatală sau postnatală (până la vârsta de 3-4 ani). Leziunile sunt datorate insuficienţei vasculare, toxicelor sau infecţiilor. PC determină tulburari motorii, mişcări involuntare, tulburări persistente de tonus şi de postură, asociate sau nu cu tulburări cognitive (Benga şi colaboratorii, 2006).

Paraliziile cerebrale sunt un grup heterogen de tulburări ale mişcării şi ale posturii datorat unor suferinţe cerebrale diverse ale copilului, cu caracter persistent dar neprogresiv, ce apar ca urmare a unor cauze variate care acţionează în perioada ante-, peri- sau postnatală în primii 3-5 ani de viaţă, asupra unui creier imatur (Măgureanu, 1999).

„Tulburare de postură sau mişcare care este persistentă, dar totuşi îşi schimbă aspectul şi care este determinată de o leziune non-progresivă a creierului, câştigată în perioada de dezvoltare rapidă a acestuia” (Holl, 1989, citat de Critchley, 1997).

Cu toate că leziunea subiacentă este neprogresivă, odată cu creşterea şi dezvoltarea survin modificări funcţionale: de exemplu, un procent din copiii cu PC pot să meargă într-un anumit stadiu al copilăriei, dar odată cu debutul pubertăţii pot să piardă această abilitate. Alţii care merg bine la vârsta de adult pot să prezinte mai târziu o pierdere a capacităţii de a merge datorită unor complicaţii secundare ale paraliziilor cerebrale, cum sunt: artrita de şold, durerile spatelui sau sciatica asociată cu o postură proastă şi scolioză (Critchley, 1997).

ESI / PC sunt un grup de manifestări care includ si alte manifestări pe lângă un sindrom de neuron motor central, secundare unei largi palete de tulburări genetice şi câştigate care dereglează dezvoltarea timpurie a creierului. Pe lângă deficitele primare ale funcţiei motorii fine şi grosiere, se pot asocia probleme de: cogniţie, vedere, înghiţire, vorbire, control al sfincterului anal şi vezical, convulsii, precum şi deformări ortopedice.

ESI / PC sunt considerate non-progresive, dar semnele neurologice pot să se schimbe sau să progreseze de-a lungul timpului (Puscavage and Hoon, 2005).

1.2. Forme clinice si incidenţa acestora:

- PC / ESI sunt împărţite în mod clasic în principal în următoarele 5 grupuri, în functie de caracteristicile si localizarea simptomatologiei:

I. Forme spastice (piramidale): - hemiplegie / hemipareză;

- diplegie spastică / ataxică;

- tetraplegie / tetrapareză;

- triplegie / tripareză – mai rară ;

II. Forme dischinetice (extrapiramidale):

- hiperchinetică (atetoză, coree, tremor);

- distonică;

III. Forme ataxice ( cerebeloase );

IV. Forma atonă – hipotonă;

V. Forme mixte (Măgureanu şi Craiu, 1999).

Forma IV are la bază alte cauze decât leziunea cerebeloasă, greu de identificat sub vârsta de 1 – 2 ani ( extrapiramidale, piramidale, musculare, respectiv cauze metabolice sau boli degenerative ale SNC ), motiv pentru care este separată de forma a III-a, care prezintă de asemenea – hipotonie, dar si semne cerebeloase.

A. Puscavage si Hoon (2005) prezintă o clasificare a ESI / PC care se bazează mai ales pe anomaliile de tonus muscular ( hipertonie, hipotonie), cu toate că acestea reprezintă doar o parte din tabloul clinic, care include şi alte semne foarte importante. În plus, copiii pot să aibă forme relativ pure de hipertonie – spastică, rigidă sau distonică – sau să aibe semne mixte ale acesteia, în grade variate ale acestor trei tipuri.