Fotocoagularea cu Laser Argon în Retinopatia Diabetică Proliferativă

Cap.I. INTRODUCERE

Această parte a lucrării indică importanţa recunoaşterii cât mai precoce a retinopatiei diabetice într-un stadiu timpuriu, pentru instituirea terapiei corespunzătoare şi prevenirea riscului de cecitate.

Cercetările personale privind terapia retinopatiei diabetice se sprijină pe observarea unui număr de 50 cazuri cu diferite stadii evolutive de retinopatie diabetică pe o perioadă de un an.

Metoda de lucru a constat în întocmirea unor documente individuale, în care am cuprins investigarea metabolismului glucidic, precum şi gradul de echilibrare a diabetului zaharat. Din punct de vedere al examenului ocular au fost efectuate şi consemnate examene obişnuite (AV, câmp vizual, oftalmoscopie, examenul polului anterior, tensiune oculară ) şi unele examene de completare ( angiofluorografie ). De asemenea, am cuprins şi datele bolnavilor privind tratamentul retinopatiei diabetice şi controalele efectuate pe o perioadă de un an.

Pe plan terapeutic, în funcţie de forma de retinopatie diabetică, am urmărit efectele obţinute prin fotocoagularea cu laser argon. Rezultatele au fost apreciate în cursul evoluţiei după criterii obiective (aspect oftalmoscopic ) şi funcţionale (AV şi AFG ).

Constatări la studiul terapeutic al retinopatiei diabetice

Retinopatia diabetică a fost asociată cu alte boli oculare într-un procent de 45 % , în ordinea frecvenţei, 37 % cataractă, 5 % glaucom, 3 % miopie (anexa 1).

Am constatat, de asemenea, asocierea diabetului zaharat cu alte boli generale după cum urmează: HTA 23 %, obezitate 23 %, nefropatie 19,3 %, hepatită cronică 9,3 % (anexa 2).

Din această constatare reiese că diabetul zaharat este frecvent asociat cu vârsta şi HTA, care favorizează apariţia retinopatiei diabetice şi îi adaugă manifestări proprii.

Am analizat distribuţia retinopatiei diabetice în funcţie de vârstă şi sex, luând în considerare datele oftalmoscopice şi angiografice, am putut constata, că cea mai mare frecventă formă de retinopatie diabetică a fost cea neproliferativă (17,5 %), cea debutantă (17,5 % ), şi cea mixtă ( 5,8 % ) (anexa 3).

Frecvenţa retinopatiei diabetice pe stadii este în primul rând raportată la vârsta şi sexul bolnavului şi durata diabetului. Se constată astfel, că pe măsură ce creşte vârsta bolnavului, creşte şi procentul de apariţie a retinopatie diabetică (de la 5,1 % între 11-20 ani, la 11,8 % între 21-30 ani, la 20,6 % între 31-50 ani şi peste 35 % după 60 ani ), ceea ce corespunde unei durate mai îndelungate a diabetului zaharat (anexa 4).

Frecvenţa retinopatiei diabetice creşte, de asemenea, paralel cu durata bolii diabetice , de la 10 % între 0-5 ani de durată a diabet zaharat, la 89,9 % peste 11 ani ( anexa 5).

Cercetând relaţiile între frecvenţa retinopatiei diabetice, vârsta şi echilibrul metabolic, rezultă că retinopatia diabetică benignă este mai frecventă la grupele de vârstă mai tinere, sub 50 de ani în cazul diabetului dezechilibrat (crescând de la 8,5 % în decada de vârstă 0-20 de ani, la 25,1 % în intervalul 31-50 de ani ). Pe măsură ce se înaintează în vîrstă creşte frecvenţa retinopatiei diabetice şi în diabet zaharat echilibrat de la 14,4 %în perioada 31-50 de ani, la 30,3 % în perioada 31-60 ani, ajungând la la peste 43 % peste 60 de ani, fapt care demonstrează, că deşi diabetul zaharat la vârstnici se compensează mai uşor datorită intervenţiei altor factori legaţi de vârstă, retinopatia diabetică devine mai frecventă ( anexa 6).

În ceea ce priveşte echilibrul metabolic, pe care se pune un mare accent în ultimii ani de cercetare şi în special pe echilibrarea glicemiei postprandiale în cursul nictemerului, se observă că raportat la durata diabet zaharat şi la stadiul de evoluţie al retinopatiei diabetice există o anumită corelaţie, şi anume: cu cât creşte durata diabetului zaharat, chiar dacă echilibrul diabetului este bun, se produce totuşi retinopatie diabetică, astfel că între 12-20 ani de evoluţie a diabetului zaharat am găsit retinopatie diabetică în 26 (51,8 % ) din cazuri, deşi în 14 cazuri (27,89 % ) diabetul era compensat.

Rezultatele obţinute în tratamentul retinopatiei diabetice prin fotocoagulare cu laser argon arată că din cele 50 cazutri studiate, în 30 se aplică terapia prin această metodă asociată tratamentului medicamentos general, în 10 din aceste cazuri tratamentul s-a efectuat sub control angiografic. Metoda de fotocoagulare este expusă detaliat în cuprinsul lucrării.

În ceea ce priveşte rezultatele procentuale ale tratamentului prin fotocoagularea cu laser argon în retinopatia diabetică proliferativă după examenul oftalmoscopic şi acuitatea vizuală sunt următoarele: în 28,5 % din cazuri ameliorare, în 43 % stabilizare şi în 28,5 % agravare( anexa 7).