Importanța Factorilor de Risc la Pacientul Chirurgical

I. INTRODUCERE

I.1 Motivatie – importanta

Studii efectuate asupra evolutiei postoperatorii releva un risc inalt inca asociat interventiei chirurgicale, in Marea Britanie mortalitatea globala în cazurile chirurgicale ajung@nd la 0,8 – 1  in primele 30 de zile dupa operatie 1 si variind functie de clinica si tipul chirurgiei. Pentru Spitalul Clinic de Urgenta cifrele generale sunt 2 : 5 – 6  mortalitate totala, 4 –5  in sectiile de chirurgie generala, 1 – 1,5  ortopedie, 4 – 11  chirurgie vasculara, 8 – 13  neurochirurgie.

Factorii determinanti ai morbiditatii si mortalitatii postoperatorii sunt : conditia medicala a pacientului (M), agresivitatea interventiei (0), tehnica anestezica (A) si rezultatele interactiunii lor. Acestea pot fi corelate conform formulei logice 3 :

RTP = M + O + A + MO + OA + MA + MOA

unde RTP = riscul total perioperator.

Actiunea conjugata a acestor factori poate mari sensibil riscul interventiei. Astfel, desi numarul deceselor datorate anesteziei strict este mic (1 : 15000, chiar 1 : 200000 - teoretic) 4 interactiunea ei cu particularitatile individuale si interventionale (incluz@nd si gradul de pregatire al echipei) este responsabila de exitus la 1 din 500 – 1000 cazuri.

Prin urmare actul chirurgical nu poate fi separat de toate elementele conexe de terapie menite sa asigure o evolutie lipsita de complicatii. Pentru aceasta este esentiala cunoasterea bolnavului chirurgical din doua unghiuri : afectiunea careia i se adreseaza interventia si terenul (conditia generala - v@rsta, sex, tip somatic si bolile asociate).

Afectiunea chirurgicala poate influenta functiile unui organ (aparat) si in consecinta starea generala, pun@nd medicul sa aleaga intre o perioada mai lunga de pregatire menita sa corecteze aceste deficiente si o interventie c@t mai rapida pentru a nu permite agravarea starii bolnavului. Pe de alta parte terenul pacientului poate fi hotar@tor in privinta posibilitatilor sale de a face fata interventiei chirurgicale propuse, uneori riscul acesteia put@nd fi mai mare dec@t avantajele sale.

Atitudinea este dictata de confruntarea intre conditiile “terenului”, cele impuse de tipul si amploarea interventiei si cele dictate de necesitatea executiei acesteia.

{n afara alegerii momentului operator si tipului interventiei, stabilirea riscului este importanta in alegerea terapiei intra- si postoperatorii, evaluarea prognosticului. Pe de alta parte, indiferent de corectitudinea actului medical, in timpul interventiei si dupa aceasta pot surveni unele accidente si complicatii in relatie directa cu elementele mentionate. Monitorizarea intensiva la pacientii cu risc poate fi salvatoare prin detectarea si tratarea lor precoce.

Asadar oricare aspect al factorilor enumerati, care expune pacientul la risc, trebuie recunoscut si (pe c@t posibil) combatut inaintea interventiei chirurgicale, in perioada preoperatorie. Aceasta include doua etape : evaluarea subiectului (in cadrul vizitei preoperatorii – preanestezice) si pregatirea sa (premedicatie, recomandari, tratarea altor afectiuni).