Importanța Kinetoterapiei în Recuperarea Articulațiilor Artrozice

CAPITOLUL I

ARGUMENTAREA TEORETICO – STIINTIFICĂ

I 1 Actualitatea şi importanţa kinetoterapiei în recuperarea articulaţiilor artrozice

Profundele transformări aduse de progresele fără precedent înregistrate de

societatea umană mai ales în domeniul tehnic, au determinat modificări semnificative

în regimul de viaţă al populaţiei Munca fizică şi mişcarea în general au fost reduse treptat

datorită creşterii gradului de confort şi civilizaţie Dar reducerea efortului fizic a

creat sedentarismul care în zilele noastre este considerat ca o adevărată boală a

civilizaţiei umane Stimularea progresivă a sedentarismului în timpul activităţii

profesionale – pe de o parte şi schimbarea modului de alimentaţie – pe de altă parte,

au consecinţe nefavorabile asupra sănătăţii omului Dacă la acestea adăugăm şi

faptul că, în timpul liber tot mai mulţi oameni din ţara noastră preferă să rămână în

faţa televizorului, aşezat confortabil şi dacă se poate mâncând şi ceva bun, la ce

radiografie a sănătăţii ne putem aştepta?

Realizarea acestei lucrari are ca idee predominantă aducerea unei contribuţii

în vederea precizarii unor aspecte particulare ale afectiunilor artrozice

Pe langă o serie de aspecte medicale şi chirurgicale sumar amintite,lucrarea

subliniază importanta elementelor de anatomie functională aplicate în recuperarea

articulaţiei artrozice

Toate disciplinele terapeutice care abordează dificila problemă a recuperării

artrozei, trebuie să concureze astfel încât să se poată alcătui o echipă sincronizată în

tratament

Pe scurt în lucrare au fost cuprinse ca tema generalităţii înaintea prezentării

fazelor succesive de tratament prin gimnastica medicală În cadrul recuperării

medicale, ca proces medico-social complex, kinetoterapia reprezintă un mijloc

terapeutic de bază Importanţa kinetoterapiei rezultă din insăşi prelungirea ei atâta

timp cât evoluază afectiune În cazul artrozei kinetoterapia se poate prelungi pe o

durată lungă de timp

Tratarea afecţiunilor aparatului locomotor impune colaborarea unei echipe

complexe de specialişti din domeniile: chirurgie, ortopedie, fizioterapie, kinetoterapie,

tehnicieni din domeniul ortezării şi protezării, precum şi alte cadre medicale şi

paramedicale, fiecărui specialist revenindu-i sarcina de îndeplinire a unor obiective

specifice pregătirii

I 2 Evoluţia aspectului ce urmează a fi studiat

Termenul de kinetoterapie este preferat astăzi pentru a defini utilizarea

mişcării ca - mijloc terapeutic, corespunzător aspectului practic, aplicaţiei în terapie al

unui domeniu ştiinţific bine conturat şi fundamentat acela al kinetoterapiei (Dalli,

1970), ca ştiinţă a mişcării fizice KM Newell, 1990

Metodologia kinetoterapiei reprezintă baza recuperării medicale, principala

formă de refacere a funcţiilor diminuate în urma unor boli sau traumatisme În acelaşi

timp, metodele terapiei prin mişcare au indicaţii largi în majoritatea capitolelor de

patologie (aspect terapeutic) şi mai modern în profilaxia primară a unor grupe largi de

afecţiuni ale sistemului locomotor, ale aparatului cardio-vascular, aparatului

respirator, etc (aspect profilactic) Kinetologia cuprinde decât trei mari capitole ce se

suprapun celor trei tipuri de asistenţa medicală: profilactică, terapeutică şi de

recuperare

Obiectivele kinetoterapiei în cadrul recuperării funcţionale sunt realizate prin

mijlocul sau de baza, exerciţiul fizic Exercitiul fizic este reprezentat de o acţiune

voluntară, deliberat concepută şi repetată sistematic în cadrul unui proces

educaţional organizat, în scopul realizarii unor obiective concrete El este elementul

de bază, care, prin asamblare şi structurare, constituie baza unor metode şi

procedee care se folosesc în kinetoterapia profilactică, terapeutica sau recuperatorie

şi prin interrelaţiile sale psiho-motrice contribuie la readaptarea individului în viaţa

socială

Eficienţa recuperării depinde de o serie de factori cooperarea pacientului;

o bună relaxare a musculaturii; condiţii optime pentru activitatea funcţională a

segmentelor afectate sau a întregului corp; evitarea instalării durerii; urmărirea

efectelor maxime asupra diferitelor sisteme, cum ar fi: sistemul cardio-vascular,

sistemul respirator, sistemul digestiv, sistemul osos Aceasta terapie şi-a îmbunatăţit

conţinutul şi forma având o metodologie specifică care se dovedeşte a fi salutară în

procesul de recuperare

Recuperarea impune un program de pregătire activă a pacientului pentru a

stimula la maximum posibil potenţialul funcţional, având ca finalitate redobândirea

unui nivel de activitate social şi profesional satisfăcător Aceste imperative dovedesc

că programele de recuperare medicală sunt programe active,creative,care necesită

un efort coplectiv al unui larg grup de specialişti: kinetoterapeut, fizioterapeut,

ergoterapeut, logoped, psiholog etc Pe de altă parte,implică un efort din partea

pacientului şi a familiei,pe langă care acesta îsi va continua programul de

recuperare,în funcţie de motivaţia şi suportul pe care il poate asigura