Îngrijirea paciențelor cu fibrom uterin

1. MEMORIU EXPLICATIV

Nursingul promoveaza sanatatea, previne îmbolnavirile, trateaza bolnavii din punct de vedere somatic si psihic în orice unitate sanitara, comunitate si are rolul de a suplini nevoia afectata, pentru a recupera în timp util persoana bolnava.

Asistenta medicala este constiinta celui lipsitde constiinta, dragostea de viata pentru un amputat recent, vocea pentru cel prea slab ca sa vorbeasca. Asistentei îi revin o serie de sarcini pe care trebuie sa le îndeplineasca cu multa seriozitate si profesionalism, dintre care cea mai importanta este aceea de a ajuta bolnavul cu tact, întelegere, delicatete si atentie.

Am ales acest subiect în urma stagiului efectuat în Clinica Ginecologie I, considerând ca profilaxia si tratarea afectiunilor ginecologice, precum si ocrotirea mamei si copilului sunt cele mai importante. Ca femeie si mama, am fost impresionata de numarul destul de mare de femei care sufera de afectiuni ginecologice si de dorinta lor de a avea copii. De aici deriva sarcinile multiple ale unei bune asistente medicale si de noi depinde rezolvarea cu succes a problemelor, deseori vitale, pe care le ridica ginecologia si obstetrica.

Îngrijire acordate unei bolnave operate de fibrom uterin sunt multiple. Pentru a efectua operatia si a acorda bolnavei îngrijirile corespunzatoare este nevoie de o echipa completa, în care cadrele medicale au un rol important. Rolul asistentei este de a pregati pacienta preoperator si de a preveni complicatiile postoperatorii, prin supravegherea atenta a bolnavei si îngrijirile acordate.

Datorez cele mai sincere multumiri coordonatorului stiintific al acestei lucrari, domnului doctor Doru Deac, cât si d-nei profesoare-instructor Adriana Costin, pentru sfaturile primite si sprijunul acordat la realizarea lucrarii de fata.

Se spune ca suntem tot atât de tineri ca si credinta noastra. Crezul meu este acela al profesiei, de a darui sfaturi si întelegere celor sanatosi, îngrijiri celor suferinzi, de a-i ajuta pe acestia din urma sa depaseasca momentele dificile ale bolii pentru a se putea reintegra în familie si societate.

2. DATE STIINTIFICE DESPRE FIBROMUL UTERIN

2.1. DEFINITIE :

Fibromul uterin :

Ø este cea mai comuna tumora benigna umana si cea mai frecventa;

Ø se dezvolta din musculatura neteda a peretelui uterin ( miom ), dar prezinta si o componenta conjunctiva, de unde si denumirea de fibrom;

Ø a fost semnalat din cele mai vechi timpuri ca si „pietre ale uterului”.

2.2 ETIOPATOLOGIE

Eforturile depuse pentru elucidarea etiologiei fibromului uterin au fost doar partial raspândite, geneza ramânând înca în domeniul ipostazelor.

Ducning (1946) îl considera o distrofie particulara, pentru ca, spre deosebire de tumora, pe lânga proprietatile proliferative, în multe cazuri de fibrom uterin, se pastreaza si proprietati de regresiune. Dupa conceptia lui Block (1961), fibromioamele nu ar fi tumori autonome, ci hiperplazii de adaptare la un stress local, în care factorii reactivi devin exuberanti.

Fibromul uterin are o frecventa de 18 – 25 % din afectiunile ginecologice, apare la femei între 30 – 45 de ani si la femei sterile, cu o incidenta de 20% la femeile de peste 35 de ani. Este de trei ori mai frecvent la negrese, datorita unei predispozitii ganetice. Cât priveste antecedentele patologice, fibromul uterin poate fi asociat cu tulburari cardiace si HTA.

Exista mai multe teorii privind aparitia fibromului uterin. Witherspoon emite Teoria hormonala în 1933, potrivit careia hipersecretia foliculinei cauzeaza formarea chisturilor ovariene, cu secretie crescuta de estrogeni si hiperplazia de endometru cu care se asocia frecvent fibromul uterin. Acesta se dezvolta cu precadere în perioada de activitate ovariana, creste în timpul sarcinii, dupa tratamente cu Clomifen, contraceptive si regreseaza dupa menopauza.

Teoria genetica presupune existenta unei gene care, prin diverse mutatii, ar duce la constituirea formatiunii tumorale.

Dupa Teoria musculara, aparitia fibromului este urmarea proliferarii tesutului miomatos si conjuntiv cardiovascular.

Teoria resturilor embrionare : se considera fibromul ca fiind consecinta unor resturi embrionare localizate perivascular, care se multiplica, formând resturi concentrice de fibre musculare netede la periferia carora prolifereaza tesutul conjunctiv.

Ultima, este Teoria neurofibromatozei, care explica aparitia fibromului în cadrul unui proces de neuro-fibromatoza generalizata.

Fibromul uterin se dezvolta de obicei între 35 – 55 de ani, fiind foarte rar întâlnit înainte de 25 de ani si nu apare niciodata înainte de pubertate sau dupa menopauza. În graviditate, fibromul uterin creste în dimensiune datorita modificarilor hormonale existente în sarcina.