Îngrijirea Pacienților cu Reumatism Articular Acut

I. PARTEA GENERALĂ

I.1. DEFINIŢIE

Reumatismul articular acut – este o boală inflamatorie a ţesutului conjunctiv, provocată de streptococul β-hemolitic, cu patologie infecţios- imunologică, având ca substrat histopatologic nodulul Aschoff (dezvoltat predilect în ţesutul conjunctiv cardio-articular), cu evoluţie cronică cu acutizări şi având tendinţa de a provoca, în cursul puseului acut, leziuni, leziuni miocardice cu potenţial letale şi leziuni valvulare cu sechele fibroase.

I.2. IMPORTANŢĂ

- Prin morbiditate şi mortalitate, RAA constituie o problemă majoră de sănătate publică în ţările în curs de dezvoltare, cardiopatia reumatiamală determinând 35-40% din internările în spital, constituind indicaţia cea mai frecventă pentru chirurgia cardiacă, precum şi principala cardiopatie cauzatoare de deces la grupa 5-25 ani;

- Incidenţa variază cu nivelul socio-economic: de la 0,64‰०० locuitori din SUA până la 1,5‰ în Algeria; la populaţia maori din Noua Zeelandă incidenţa este de 10 ori mai mare decât la populaţia albă din aceeaşi ţară.

Chiar şi în ţările dezvoltate, RAA rămâne o problemă majoră de sănătate publică, deşi în anii ’60-’80 morbiditatea s-a redus spectaculos prin:

- ameliorarea condiţiilor sanitare ale locuinţelor;

- creşterea nivelului asistenţei medicale;

- eficienţa penicilinei în tratamentul anginei streptococice şi în profilaxia secundară;

Există şi o scadere prin excluderea confuziei etiologice in cazul prolapsului de valvă mitrală şi al bicuspidiei aortice.

În ultimii ani în SUA s-a constatat o recrudescenţă a RAA care a fost explicată prin:

- apariţia de noi suşe de streptococ β-hemolitic;

- relaxarea programelor de profilaxie;

- valul de imigranţi din ţarile lumii a treia.

I.3 RAPEL FIZIOPATOLOGIC

Mecanismul infecţios-imunologic este complex si incomplet elucidat. Agentul iniţiator este streptococul β-hemolitic; acesta ramâne cantonat în faringe (nu trece în circulaţie).

Cauze favorizante:

- sociale: - sărăcia

- suprapopulaţia (urbanizarea masivă, dezordonată, în condiţii insalubre).

- promiscuitatea (favorizează contagiozitatea).

- Medicale: - lipsa educaţiei sanitare (scade adresabilitatea)

- lipsa programelor naţionale de profilaxie.

Ipoteza toxică consideră că exotoxinele streptococice eliberate în circulaţie ar avea efect cardiotoxic,dar,deşi experimental provoacă leziuni cardiace exudative şi necrotice, nu pot produce noduli granulomatoşi Aschoff.

Ipoteza imunologică (sugerată de perioada de latenţă dintre apariţia anginei şi apariţia manifestărilor cardio-articulare) consideră că, în condiţiile unei predispoziţii genetice, antigenii streptococici generează apariţia de Ac specifici responsabili de apariţia leziunilor miocardice datorită reacţiilor imune încrucişate între componentele streptococice şi cele miocardice.

- Proteina M asociată se găseşte în:

- membrana protoplastică streptococică;

- membrana sarcolemei miocardice;

- Polizaharidul C este format din fracţiuni prezente în:

- membrana celulară streptococică ;

- glicoproteinele din endocardul valvular, lichidul sinovial şi cartilaje.

a) Rolul reacţiilor imune încrucişate

Apar şi Ac anti-miocardici care nu reacţionează încrucişat cu Ag streptococici, ci s-ar produce prin lezarea componentelor miocardice; aceşti Ac anti-miocardici, prezenţi la 80% dintre cazurile de cardită, vor fi regăsiţi în complexele Ag-Ac-C la nivelul leziunilor reumatice miocardice exudativ-necrotice, dar nu şi în granuloame (după unii autori ei ar reprezenta rezultatul şi nu cauza aparitiei şi intreţinerii leziunilor miocardice).