Îngrijiri specifice asistenței medicale acordate pacienților cu otită medie

CAPITOLUL I

INGRIJIRI SPECIFICE ASISTENTEI MEDICALE ACORDATE PACIENTILOR CU OTITA MEDIE

CAP.I.1 NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A URECHII MEDII

URECHEA MEDIE

Urechea medie se compune dintr-o cavitate centrala denumita tympanum sau casa timpanului, si anexele acesteia: trompa lui Eustachio si apofiza mastoida.

CASA TIMPANULUI are forma unei lentile biconcave cu 6 pereti.

PERETELE EXTERN vine in raport cu conductul auditiv extern si are 2 portiuni:

- una superioara osoasa, denumita zidul atical si

- una inferioara, membrane timpanului.

Aceasta membrane inchide fundul conductului auditiv extern. Pozitia ei este oblica de sus in jos si din afara-inauntru. La nou nascut este practice orizontala, ea tinde sa se verticalizeze odata cu cresterea, ajunge la un unghi de aproximativ 45% cu verticala.

Membrana timpanica nu este plana, ci conic – concava privita din exterior, portiunea centrala reprezinta varful conului si poarta numele de umbo. Insertia membranei pe cadrul osos se face prin intermediul unui ligament (ligamentul lui Gerlach).

In portiunea superioara acest ligament se desprinde de osul timpanal si se rasfrange spre centrul membranei, pentru a se insera pe scurta apofiza a ciocanului. Se formeaza astfel doua ligamente timpano – maleare, anterior si posterior, care impart membrane timpanica in doua regiuni inegale: cea superioara, situate deasupra ligamentelor si a scurtei apofize a ciocanului, este pars flaccida lui Shrapnell, ce cuprinde 1/5 din suprafata, si cea inferioara cu 4/5 din suprafata, care poarta numele de pars tensa, fiind partea “ in tensiune”.

Manerul ciocanului coboara in pars tensa de sus in jos si dinainte – inapoi, pana la umbro. De la ligamentul lui Gerlach pana la manerul ciocanului se intend fibre conjuctive ce ofera pars tensei rezistenta si posibilitati vibratorii.

La nivelul membranei lui Shrapnell, stratul conjunctiv este slab reprezentat. La exterior, membrane timpanica este acoperita cu tegument foarte subtire, pe fata ei interna se intinde epiteliul casei timpanului.

Peretele superior al casei este subtire, deseori dehiscent (dehiscenta osoasa la nivelul suturii pietro - scuamoase) si vine in raport cu fosa cerebrala mijlocie, lobul temporar.

Aceste raporturi explica posibilitatea aparitiei complicatiilor endocraniene in cazul supuratiilor urechii mijlocii.

Peretele inferior se invecineaza cu golful venei jugulare.

Peretele posterior corespunde apofizei mastoide si reprezinta orificiul de comunicare cu cavitatile aerate ale mastoidei (aditus ad antrum).

Peretele anterior prezinta in partea sa superioara orificiul timpanic al trompei lui Eustachio. Acest perete vine in raporturi cu articulatia temporo – mandibulara si cu canalul corotidian.

Peretele intern vine in raport cu urechea interna si cu nervul facial. El prezinta o proeminenta centrala denumita promontorium. Deasupra acestuia se gaseste un orificiu ovalar, fenestra vestibuli sau fereastra ovala (obturata de talpa scaritei), iar dedesubtul ei un alt orificiu, fenestra cochleae sau fereastra rotunda (obstruata de o membrane conjuctiva).

Continutul casei timpanului este reprezentat de cele trei osisoare:

- ciocanul (maleus),

- nicovala (incus) si

- scarita (stapes), asezate din afara – inauntru in ordinea descrisa.

Osisoarele se articuleaza intre ele.

Ciocanul are un maner inserat in stratul conjunctiv al membranei timpanice, un col (pe care se insera tendonul muschiului tensor tympani) si un cap cu care se articuleaza nicovala.

Nicovala are forma unui molar cu 2 radacini, una se sprijina pentru a realizza axul ei de rotatie (scurta apofiza a nicovalei), iar cealalta se articuleaza cu capul scaritei (apofiza lunga sau descendenta a nicovalei).

Scarita are forma unei scari de sa, prezentand un cap articular, un col ce serveste la insertia muschiului scaritei, doua brate care ajung la talpa ei (numita si platina scaritei). Casa timpanului este strabatuta de nervul coarda timpanului.