Cuprins
- MEMORIU EXPLICATIV
- CAPITOLUL I : Scurt istoric despre vitamine
- CAPITOLUL II : Noţiuni despre vitamine
- II.1. GENERALITĂŢI
- II.2 ROLUL VITAMINELOR ÎN ORGANISM
- II.3 CLASIFICAREA VITAMINELOR
- CAPITOLUL III : Prezentarea vitaminelor
- III. 1 VITAMINE LIPOSOLUBILE
- III. 2 VITAMINE HIDROSOLUBILE
- CAPITOLUL IV : Concluzii
- BIBLIOGRAFIE
- CUPRINS
- ANEXE
Extras din proiect
MEMORIU EXPLICATIV
Pentru a avea un organism sănătos, omul trebuie, în primul rând să-şi furnizeze vitaminele necesare.
Această grupă de medicamente este una dintre cele mai importante pentru desfăşurarea funcţiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe de medicamente.
Este greu de crezut câtă influenţă are alimentaţia asupra stării generale de sănătate. Unele substanţe sunt chiar adevărate… în lupta cu viruşii.
Faptul că o alimentaţie corectă poate contribui la evitarea şi tratarea unor boli şi de asemenea la menţinerea unei stări generale optime a organismului nu este ceva nou – încă de acum 2500 de ani, Hipocrate a atras atenţia asupra acestui lucru. Din păcate, în epoca modernă, mai ales după apariţia medicamentelor chimice, oamenii parcă au uitat de rolul benefic pe care unele medicamente îl pot juca în menţinerea sănătăţii. Puţini sunt cei care au rămas consecvenţi vechiului concept, potrivit căruia hrana sănătoasă înseamnă viaţă lungă, lipsită de probleme majore de sănătate.
În funcţie de etapa vieţii pe care o traversăm, unele dintre vitamine şi minerale devin esenţiale pentru păstrarea vitalităţii corpului, trebuie să treacă pe primul plan.
Mâncaţi mai multe vitamine!
Această cerere pe care ne-o fac experţii nutriţionişti se pare că este deja învechită. Au trecut timpurile în care porţia zilnică de vitamine era satisfăcută de vestitul măr. În prezent, specialiştii ne sfătuiesc să mâncăm zilnic carne slabă, peşte, produse din cereale integrale, precum şi două porţii de fructe ţi trei porţii de legume pe zi.
CAPITOLUL I :
SCURT ISTORIC DESPRE VITAMINE
Numeroase proprietăţi ale legumelor, fructelor şi cerealelor se datorează constituenţilor din care fac parte şi vitaminele.
A trecut puţină vreme de când, prin anul 1880, problemele alimentare erau abordate simplist. Organismul animal era asimilat cu soba pe care trebuie să o umpli cu lemne pentru a obţine căldură.
Dar, la sfârşitul secolului trecut, diverşi creatori au observat că administrând animalelor o alimentaţie fără cele trei elemente energetice de bază, adică proteide, materii grase şi zaharuri pure, având sare şi apă, acestea pierdeau în greutate şi nu puteau să se reproducă.
A. Orain scria: „Pentru prima oară omul trebuie să admită că pentru a se alimenta, nu-i ajunge să absoarbă substanţe inerte, care produc sau degajă energie în organism, că pentru a-şi întreţine viaţa, trebuie să facă apel la viaţă şi că ucigându-şi alimentele, îşi scurtează considerabil existenţa.”
„Importanţa biologică a vitaminelor”, declară Guggenheim, „constă în funcţia lor de cofermenţi, care le face în stare să catalizeze procesele enzimatice ale ţesuturilor vii. Viaţa normală nu poate fi menţinută dacă organismul viu nu primeşte, ca factori de nutriţie, vitaminele pe care nu le poate sintetiza.”
Vitaminele se găsesc, mai mult sau mai puţin numeroase şi în cantitate mai mare sau mai mică în aproape toate vegetalele.
Se cuvine să ne convingem că pentru cine îşi variază cât mai mult cu putinţă hrana, rezervând un loc larg crudităţilor, „problema vitaminelor”nu există în realitate. „Alimentele naturale sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speţa căreia îi convin”, scrie A. Orain. Cu excepţia câtorva cazuri particulare, nu există riscuri serioase de hipervitaminoză.
Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale. Anumite afecţiuni care n-au reacţionat la doze importante de vitamine sintetice, au fost vindecate cu cantităţi mai mici de vitamine naturale.
De aceea avem motive să ne temem ca administrarea unor cocteiluri vitaminice provenite din industrie – echilibrate în aparenţă – poate să nu ducă la urma urmelor, decât la un dezechilibru adăugat celui pe care doream sa-l tratăm.
Terapeutica vitaminică este într-adevăr departe de a obţine rezultate constante, binefaceri constante, binefaceri scontate pe care teoretic, am fi în drept să le sperăm.
Poate că, în unele cazuri „s-a dat greş” prin eroare de diagostic sau prin neadoptarea dozelor prescrise. Dar nu este exclus, ţinând seama de extrema şi încă imprevizibila complexitate biologică, ca vitaminele administrate să fi avut o cu totul altă influenţă, poate chiar negativă.
Prin urmare, întoarcerea la o alimentaţie sănătoasă , bogată în crudităţi, cu o înţeleaptă utilizare a plantelor, elemente înregistrate cu vitamine utile în proporţii echilibrate, va avea toate şansele să atenueze sau să vindece anumite maladii, majoritatea minore, dar care prin cronicitatea lor otăvesc existenţa.
CAPITOLUL II:
NOŢIUNI DESPRE VITAMINE
II.1. GENERALITĂŢI
Vitaminele sunt substanţe organice, majoritatea din surse exogene, esenţiale în cantităţi mici pentru desfăşurarea normală a funcţiilor metabolice ale organismului, a echilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de organism şi de aceea trebuie furnizate prin alimentaţie. Prin molecula lor nu eliberează energie şi nici nu furnizează material plastic, însă prezenţa lor este absolut necesară pentru desfăşurarea proceselor metabolice generatoare de energie cât şi a celor morfogenetice, din aceste motive fiind considerate biostimulatori şi intrând în grupa substanţelor active alături de enzime şi hormoni.
Cuvântul „vitamină” a fost introdus în 1912 de către chimistul polonez Cazimir Funck care a denumit astfel o substanţă cristalină izolată din tărâţele de orez, care avea proprietatea de a vindeca polinevrita porumbeilor hrăniţi cu orez decorticat.
Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni deoarece sunt sintetizate numai de către plante, inclusiv unele bacterii şi sunt introduse in organismul uman prin alimentaţie, fie ca atare, fie sub formă de provitamine, care sunt forme premergătoare vitaminelor, iar în organism se transformă în vitamine.
Vitaminele se deosebesc de hormoni care sunt biocatalizatori endogeni, prin faptul că sunt secretaţi de glandele endocrine, dar între vitamine şi hormoni există o identitate de funcţie şi chiar de structură chimică.
Între vitamine şi enzime există o strânsă legătură, deoarece aproape fiecare vitamină este o componentă structurală a unei anumite enzime sau grup de enzime.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Bibliografie.doc
- Cuprins.doc
- Lucrare de diploma.doc
- med.txt