Medicația antidiabetică

Medicatia Antidiabetica

CAPITOLUL 1

GENERALITATI

Diabetul zaharat, o afectiune foarte raspandita si in plina extindere la toate nivelele sociale, a fost pana la inceputul secolului al xx-lea tratata in clinicile medicale, alaturi de celelalte boli interne.

Incepand cu deceniul al treilea, o data cu descoperirea insulinei s1, ulterior, cu introducerea antidiabeticelor orale, cunoasterea diabetului a facut mari pasi inainte, ridicand probleme de etiologie, patogenie, anatomie patologica, biochimie, clinica, terapeutica.

Rezultatele au fost revelatoare: o serie de medici s-au specializat in boli de nutritie si metabolism si s-au supraspecializat in diabet.Autoritatile de stat si-au adus contributia pe plan social.Drept consecinte directe au fost: prelungirea vietii pacientilor si ameliorarea capacitatii lor de munca.

In aceasta situatie au aparut, in legatura cu aceasta boala,probleme medicale si medico-sociale noi.Tot mai multi diabetici fac complicatii, fie ele nutritionale, de uzura, degenerative, inflamatorii, ca sa nu mentionam decat ateroscleroza(cu formele sale curente: cardiopatia ischemica,infarctul miocardic,ateroscleroza obliteranta a membrelor inferioare), neuropatia (periferica si viscerala), nefropatia, retinopatia, toate de ordin diabetic sau agravate de maladia metabolica.

La randul lor, aceste afectiuni necesita internarea in servicii spitalicesti de profil medical(boli interne, cardiologie, neurologic, nefrologie, dermatologie)sau de profil chirurgical(chirurgie generala, urologie, oftalmologie) unde ridica, in afara problemelor apartinand specialiatilor respective, si probleme metabolice de terapie a diabetului, cunoscut fiind ca nici una dintre afectiunile mentionate nu vor evolua favorabil decat pe fondul unui diabet echilibrat.

In fine, trebuie sa subliniem ca scoala de medicina romaneasca are o contributie deosebita la cercetarea si cunoasterea acestei afectiuni, care prin gravitatea, extinderea si consecintele sale constituie un adevarat flagel social.

Medicatia Antidiabetica

DIABETUL ZAHARAT

1.1.SCURT ISTORIC

Diabetul zaharat este cunoscut de aproximativ 3000 de ani.Este mentionat pentru prima data pe papirusurile din Teba. Avicenna(980-1057) descrie aparitia urinei dulci la anumiti bolnavi.Englezul Thomas Willis (1621-1675),reconfirma acest fenomen.In 1815, francezul Chevreul demonstreaza ca substanta dulce din urina este glucoza iar in 1850 Fehling pune la punct dozarea

glucozei in sange si urina. In 1877 Lancereux descrie natura pancreatica a diabetului.fn 1889 Mehring si Minkowski,obtin experimental diabetul zaharat, prin indepartarea chirurgicala a pancreasului.

In 1921,cercetatorul roman Nicolae Paulescu descopera pancreina (prima denumire a insulinei),Banting si Best cercetatori canadieni, refacand experimentele lui Paulescu si beneficiind de potentialul industriei farmaceutice americane, au dat prilejul aplicarii in clinica umana a hormonului descoperit.Cercetarile lui Paulescu apar,fata de cele ale celor doi canadieni,mai complete.El a urmarit nu numai efectul hipoglicemiant al extrasului sau pancreatic,ci si efectele sale asupra cetonuriei,pe care o facea sa dispara, precum si efectul asupra concentratiei ureii in sange si urina,pe care o reducea,constatari care demonstrau pentru prima data interventia insulinei nu numai in metabolismul glucidic,ci si in metabolismul protidic si lipidic.Paulescu a studiat de asemenea actiunea hipoglicemianta a extrasului pancreatic, la cainele normal fapt care a servit ulterior la dozarea actiunii hipoglicemiante a insulinei in scopul utilizarii ei la animalul si omul diabetic.