Metode de Recuperare Medicală BFT în Luxatia Congenitala

1. DEFINIŢIE ŞI GENERALITĂŢI

Luxaţia congenitală de şold este una din malformaţiile grave ale membrelor, relativ frecvent întâlnită, ce lasă sechele funcţionale deosebit de importante, greu de tratat şi cu mare grad de invaliditate.

Spre deosebire de luxaţia traumatică a şoldului în care capul femural pierde contactul cu cavitatea acetabulară în urma unui traumatism major şi unde elementele ce alcătuiesc articulatia sunt normal dezvoltate, în luxaţia congenitală de şold, pierderea dreptului de domiciliu al capului femural se face treptat datorită displaziei cotilului şi capului femural.

Luxaţia propriu-zisă este o consecinţă a displaziei şi poate apare mai curând sau mai târziu după naştere, datorită unui cotil displazic şi a menţinerii coapselor în adducţie sau plasării greutăţii corpului pe capul femural.

De la naştere şi până la 7-8 luni, întâlnim displazia luxantă de şold, afecţiune în care cotilele sunt displazice, capetele femurale nu sunt conţinute în totalitate de cavităţile cotiloide fiind plasate în faţa acestora; de cele mai multe ori colul femural este anteversal.

Excepţional de rar luxaţia poate apare încă de la nastere purtând denumirea de luxaţie teratologică.

Această malformaţie are un net caracter familial, boala întâlnindu-se uneori la mai mulţi membri ai aceleiasi familii, dar poate apare şi sporadic, transmiterea ereditară nedepăşind 10% din cazuri.

Sexul feminin este mult mai afectat, proporţia dintre cele două sexe în literatură fiind în cazul luxaţiei de 7/1. In displazia luxantă această proportie nu depăşeşte 3/1.

Luxaţia poate fi uni sau bilaterală, în majoritatea statisticilor bilateralitatea fiind cea mai frecventă. În cazul celor unilaterale, se pare că şoldul stâng este atins cu predilecţie.

Repartiţia geografică este foarte variabilă; frecvent întâlnită în ţările europene (Franţa, Italia, Germania, Cehoslovacia, aproximativ 3 %o), este excepţională la rasa galbenă şi practic neîntâlnită la rasa neagră.

În ţara noastră procentajul este de 1%o, boala întâlnindu-se mai frecvent în nord-vestul Transilvaniei.

2. ETIOPATOGENIE

Cauzele displaziei luxante de şold sunt încă incomplet elucidate. De-a lungul anilor s-au emis numeroase teorii din care unele îşi păstrează şi astăzi în parte valabilitatea:

1. Cea mai veche teorie patogenică este teoria traumatică emisă încă din antichitale de către Hipocrate. Traumatismul intrauterin, traumatismul obstetrical, naşterea pelviană, au constituit multă vreme explicaţii ale producerii bolii, dar această teorie a fost abandonată deoarece nu poate explica hipoplazia cotilului şi capului femural, existente încă din viaţa intrauterină.

2. Teoria inflamatorie explică producerea luxaţiei consecutiv unei hidartroze a şoldului.

3. Teoria musculară atribuie luxaţia congenitală contracturilor musculare şi în special contracturii muşchiului psoas, care în perioada intrauterină este relaxat iar prin extensia lui bruscă şi forţată după naştere, ar produce luxaţia capului femural.

4. Teoria antropologică este legată de condiţiile anatomice şi de dezvoltarea articulaţiei şoldului uman. La 4 luni capul femural este bine centrat, dar progresiv condiţiile mecanice se degradează. Colul femural devine mai anteversat, cotilul mai puţin adânc, capsula mai laxă, luxaţia fiind expresia unui grad mai avansat de evoluţie a rasei albe. La popoarele evoluate, creşterea volumului encefalului şi a craniului ar determina modificări de statică a bazinului ce ar duce în final la hipoplazia cotilului. Deşi fundamentată pe observaţii reale, concluziile sunt discutabile şi absenţa luxaţiei la rasa neagră şi galbenă se datoreşte probabil altor factori.

5. Teoria opririi în dezvoltare a articulaţiei soldului arată că displazia coxo-femurală este consecinţa unei opriri în dezvoltare a regiunii într-un anumit moment al vieţii intrauterine care poate fi agravată de diferiţi factori ca: poziţia în flexie şi rotaţie externă a coapselor în timpul vieţii intrauterine sau diferiţi factori postnatali. Aceasta este cea mai acceptată teorie.