Plante Medicinale Utilizate în Dermatocosmetologie

„Sănătatea nu este totul, dar fără sănătate totul este nimic aceasta este, de departe, principalul în fericirea omului; este izvor de plăcere, iar fără ea nu este nici un bine, indiferent de natură; chiar celelalte bunuri subiective, însuşirile spiritului, ale sentimentului şi temperamentului sunt discordante şi foarte tulburi.”

Arthur Schopenhauer

INTRODUCERE

Regnul vegetal, acest inepuizabil tezaur verde al medicinei, oferă din cele mai străvechi timpuri multe mijloace terapeutice, folosirea remediilor naturale menţinându-se în decurs de mai multe milenii. Fiecare plantă medicinală are o mare tradiţie istorică.

Primele semnalări arheologice privind preocupările oamenilor pentru îngrijirea sănătăţii proprii datează de cel puţin 20.000 ani. În galeria oamenilor de ştiinţă care au studiat plantele medicinale găsim nume precum cele ale lui Hippocrates, Galenot, Hildegard von Bingen, Paracelsus, Carol von Linne, preotul Kneipp, preotul farmacist Hincle.

Drumul parcurs de medicină, farmacie, terapie în general, este într-adevăr foarte lung. Este un proces care a început cândva, în adâncurile învăluite de tenbre ale istoriei omeneşti şi care continuă şi astăzi. Un proces continuu fără întrerupere impulsionat de agerimea minţii omeneşti deoarece a fost în joc tot timpul, însăşi existenţa fiinţei umane.

La început de mileniu se resimte tot mai mult ritmul alert al tehnicizării şi pulsul unei vieţi stersante.

În lume se înregistrează o revenire spectaculoasă la medicina naturistă, homeopatică şi mai ales la fitoterapie.

Fitoterapia [phyton=plantă, therapia=tratament, terapie] utilizează plante în ttoalitate sau anumite părţi ale plantelor (flori, fructe, frunze, seminţe, tulpini, rădăcini) sub diferite forme: ceaiuri (infuzii sau decocturi), inhalaţii, cataplasme, extrase încorporate în soluţii, tablete, unguente, supozitoare, în vederea prevenirii sau tratării unor afecţiuni.

Sub denumirea gentică de produse fitoterapeutice înţelegem toate produsele obţinute din diverse plante medicinale şi aromatice.

Utilizând tehnologii mai mult sau mai puţin sofisticate, din aceste materii prime se pot obţine medicamente fitoterapeutice, produse dietetice, condimente, aditivi alimentari şi fitocosmetice. Toate aceste produse contribuie nu numai la sănătatea oamenilor, dar intră şi în alimentaţia lor şi în igiena personală.

În ultimul timp, luând în considerare poluarea mediului şi faptul că pielea este barioera care intră în contact nemijlocit şi zilnic cu factorii nocivi ai mediului, este absolut normal ca afecţiunile dermatologice să apară din ce în ce mai des, fapt

care sporeşte importanţa dermatologiei cu tot arsenalul care este pus la dispoziţie – atât terapia clasică, cât şi remediile fitoterapeutice.

Între dermatologie şi cosmetologie nu există un hotar bine delimitat, afecţiunile dermatologice provocând întotdeauna deficienţe cosmetice, aşa cum acestea, la rândul lor, foarte des au la origine o boală dermatologică sau şi o dereglare metabolică a ţesuturilor cutanate.

Se ştie că dintre manifestările fiinţei umane, celşe legate de frumuseţea fizică au constituit dintotdeauna o preocupare deosebită, în special în rândul populaţiei feminine.

Prospeţimea pielii şi menţinerea aspectului ei sănătos îşi găsesc reflectare în numeroasele posibilităţi de întreţinere prin aplicarea corectă a multor reţete care au la bază folosirea plantelor medicinale. Pentru a corespunde imperativelor cotidiene conjuncturale, pielea trebuie să beneficieze de o atentă îngrijire.

În epoca noastră suntem cu toţii implicaţi în transformările ce au loc în starea de sănătate a omenirii. În triunghiul existenţei umane: om – mediu ambiant – societate, întrepătrunderile acestor constituente sunt tot mai flagrante.

OMS relevă în statistici recente că 40% din locuitorii Terrei se tratează cvasi-exclusiv cu plante, iar un procent deloc neglijabil foloseşte tratamentul adjuvant cu plante. Aceste câteva cifre pledează în suficientă măsură pentru perspectivele fitoterapiei ca tezaur inepuizabil de remedii, în cadrul problemelor de ocrotire a sănătăţii şi a politicii sănătăţii în acest sens, aşa cum este stipulată în noul mileniu, în directivele forurilor de resort ale Naţiunilor Unite.

În acest tablou statistic, afecţiunile dermatologice sunt mult mai frecvente la persoanele cu vârste cuprinse între 20 – 45 ani, datorită factorilor nocivi: poluarea apei, a aerului, stresul, dieta, radiaţiile UV, şi riscului profesional.

OMS prin programe speciale a stimulat permanent cercetările asupra acţiunii unor produse vegetale utilizate în dermatocosmetologie, considerând această modalitate terapeutică o alternativă a medicaţiei de sinteza orală. Experienţa umană acumulată de-a lungul timpului în legătură cu proprietăţile terapeutice ale plantelor reprezintă un excepţional filtru care a pus şi va pune la dipoziţia noastră, medicamente de mare eficienţă.

Medicina tradiţională a reprezentat şi reprezintă oriunde în lume unrezervor de inspiraţie pentru medicina ştiinţifică.