Puntea pe Implante. Tehnologia de Realizare și Modalități de Agregare a Punților la Infrastructură

Domeniu: Medicină

Conține 3 fișiere: doc

Pagini : 79 în total

Cuvinte : 19065

Mărime: 14.04MB (arhivat)

Publicat de: Emanuela Vasilache

Puncte necesare: 11

Profesor îndrumător / Prezentat Profesorului: Angela Micu

Descarcă acum

Cuprins Extras Bibliografie Preview

Cuprins

INTRODUCERE 2
NOŢIUNI TEORETICE ŞI PRACTICE PRIVIND CONFECŢIONAREA PUNŢILOR PE IMPLANT 3
1. CLASIFICAREA EDENTAŢIILOR ÎN RESTAURĂRILE PROTETICE PE IMPLANTE 7
2. NOIŢIUNI GENERALE PRIVIND PUNŢILE PE IMPLANTE:
a)ELEMENTE COMPONENTE 11
2.1. Infrastructura 11
2.1.1. Clasificarea implantelor 11
2.1.1.1. Implante rădăcină 12
2.1.1.2. Implante lamă 14
2.1.1.3. Implante subperiostale şi intracorticale 14
2.1.2. Implante endoosoase: generalităţi 15
2.1.2.1. Metode de transfixaţie a dinţilor frontali 16
2.1.2.1.1. Transfixaţia fără rezecţie apicală, după Wirz 16
2.1.2.1.2. Transfixaţia cu rezecţie apicală 17
2.1.2.1.2.1. Transfixaţia cu implante din ceramică aluminoasă
(Bioceram) 18
2.1.2.1.2.2. Transfixaţia cu implante din titan (sistem ZWK,
după Dildei) 19
2.1.3. Implante immediate 21
2.1.3.1. Implantul Friolit (tip Tubingen) 21
2.1.3.2. Implantul Frialit 2 22
2.1.3.3. Implantul Bioceram tip E (Mrochen) 22
2.1.3.4. Sistemul Reimplant 22
2.1.3.5. Aprecieri critice asupra implantelor immediate 23
2.1.4. Implantele tardive 24
2.1.4.1. Implante cilindrice 24
2.1.4.2. Implante şurub 25
2.1.5. Metode de transfixaţie a dinţilor frontali 26
2.1.5.1. Transfixaţia fără rezecţie apicală, după Wirz 26
2.1.5.2. Transfixaţia cu rezecţie aplicală 28
2.1.5.2.1. Transfixaţia cu implante din ceramică aluminoasă
(Bioceram) 28
2.1.5.2.2. Transfixaţia cu implante din titan (sistemul ZWK, după
Diedei) 29
2.2. Suprastructura 32
2.2.1. Principii de realizare 33
b)MODALITĂŢI DE AGREGARE A PUNŢILOR LA INFRASTRUCTURĂ 35
b.1. Agregarea prin cimentare 35
b.2. Agregarea prin înşurubare 37
b.3. Agregarea prin mijloace speciale de menţinere sprijin şi stabilitate 38
b.3.1. Agregarea prin telescoape 38
b.3.2. Agregarea prin intermediul magneţilor 39
b.3.3. Agregarea prin sisteme speciale de tip culisă 39
b.3.4. Agregarea prin intermediul unor bare cu călăreţi 40
b.3.5. Agregarea prin combinarea mai multor mijloace speciale de menţinere,
sprijin şi stabilizare 40
c) NOŢIUNI DE BIOMECANICĂ A PUNŢILOR PE IMPLANTE 42
c.1. Infrastructura 43
c.2. Suprastructura 45
3. TEHNOLOGIA DE REALIZARE A UNEI PUNŢI PE IMPLANTE
ENDOOSOASE 46
4. MATERIALE FOLOSITE ÎN CONFECŢIONAREA PUNŢILOR PE IMPLANTE..70
4.1. Titanul şi aliajele sale ca materiale pentru implante 71
4.2. Tipuri de implante din titan şi aliaje de titan 73
5. CONCLUZII 77
6. BIBLOGRAFIE 78

Extras din proiect

INTRODUCERE

Implantologia orală este un domeniu care a acumulat în ultimul timp enorm de multe date fundamentale şi clinice.

Implantologia orală, un amestec de chirurgie protetică şi gnatologie, a revoluţionat stomatologia în general şi protetica dentară în special.

Reconstituirile protetice pe implante s-au extins mult în ultimul deceniu, nu numai peste ocean ci şi în Europa. Până în 1986 erau deja inserate aproximativ 100.000 de implante tip Bränemark la 25.000 de pacienţi din întraga lume. În 1994 doar în Franţa au fost inserate 30.000 de implante iar în 1995 se preconiza inserarea unui număr de peste 100.000. Peste 15.000 de medici stomatologi din S.U.A. iserau implante în 1990, iar în Germania mai mult de 6.000 de stomatologi practică reconstituiri protetice pe implante. Desigur, recordul îl bat S.U.A. unde în 1992 au fost raportate aproximativ 300.000 de implante dentare.

Este demn de reţinut că implantologia orală oferă posibilitatea transformării edentaţiilor terminale unilaterale sau termino-terminale în edentaţii intercalate precum şi terapia edentaţiilor parţiale întinse sau totale cu punţi mobilizabile sau alte suprastructuri pe implante.

Concepţia şi realizarea unei punţi pe implante sau mai exact reconstituirea protetică a unei edentaţii prin punte pe implante, presupune însuşirea unor noţiuni precise, atât despre inserarea implantului (timpul chirurgical) şi realizarea suprastructurii protetice (puntea popriu-zisă), cât mai ales despre integrarea gnatologică a acesteia.

Cei care cred că o punte pe implante poate fi realizată de către orice medic sau tehnician dentar fără o pregătire temeinică prealabilă în domeniu, se înşeală amarnic. Din păcate, eşecurile înregistrate prejudiciază sănătatea pacienţilor şi compromit implantologia orală.

În continuare voi aborda acest capitol interesant al reconstituirilor protetice pe implante, referindu-mă doar la refacerile protetice prin punţi.

NOŢIUNI TEORETICE ŞI PRACTICE

PRIVIND CONFECŢIONAREA PUNŢILOR PE IMPLANT

Puntea pe implante este o piesă protetică fixă sau mobilizabilă. Câmpul protetic este constituit doar din implante, sau din implante şi dinţi naturali, breşe edentate precum şi alte ţesuturi moi care au o continuitate cu piesa protetică.

Puntea pe implante este doar una din posibilităţile de reconstituire protetică cu ajutorul implantelor.

Ce sunt implanturile dentare?

Implantul dentar este o rădăcină artificială amplasată în maxilar folosind la ancorarea unei coroniţe sau punţi dentare.

În medicina generală, după Körber, prin implante se înţeleg diferite dispozitive sau aparare din materiale aloplastice care se introduc în organism unde rămân temporar sau permanent în scopuri terapeutice sau de protezare (implante de cristal, valve cardiace, articulaţii. Materiale de osteosinteză).

În stomatologie, implantele constau în diferite dispozitive sau sisteme din materiale aloplastice (organice, anorganice, sau compozite) care se inseră în grosimea unor ţesuturi ale aparatului dento-maxilar, cu scopul de a asigura retenţie unei piese protetice. Ele pot fi transdentare, submucoase, subperiostale, intracorticale, intraosoase.

Implantarea este intervenţia chirurgicală prin care se inseră un implant într-un sistem biologic, în cazul nostru sistemul stomatognat.

Replantarea (reimplantarea) reprezintă operaţiunea de reinserare a unui dinte în alveola proprie din care a fost avulsat prin traumatisme sau prin extracţie. Ea poate fi simplă sau asociaţă cu un implant de transfixaţie.

Transplantarea reprezintă operaţiunea de transferare a unui dinte într-o alveolă naturală sau creată cirurgical, de pe o hemiarcadă pe aceeaşi hemiarcadă sau pe alta, la acelaşi individ - proces numit autotransplantare, sau la un alt individ - proces numit homotransplantare.

Cum vor fi amplasate implanturile?

Implantul, care seamănă cu un şurub sau cilindru, este introdus în maxilar. În decurs de 2 până la 6 luni implantul şi osul au timp să se “lipească” pentru a forma o ancoră pentru dintele artificial.

În acest timp poate fi purtată o lucrare temporară pentru înlociurea dinţilor. De multe ori este necesr şi un al doilea pas pentru a descoperi implanrul şi pentru a ataşa o extensie, bontul artificial. Gingia se va putea vindeca în câteva săptămâni după această intervenţie. Un stâlp metalic, denumit bont protetic, completează fundaţia pe care va fi amplasată noua dantură. În final, medicul va confecţiona puntea şi o va ataşa pe bonturile protetice. În scurt timp pacientul îşi va recăpăta zâmbetul şi abilitatea de a mesteca şi de a vorbi.