Râia Psoroptică la Bubaline

Abstract

The studies between 2003-2005 at SCDCB- Sercaia, Brasov district were conducted in order to establish the evolution of psoroptic mange in buffaloes and regarding this etiopathogenesis, epidemiology and immunology. Psoroptic mange was induced by Psoroptes ovis, with different body measures for males (smaller) and females (bigger) was present in 9,72% (2003-2004) and 6,43% (2004-2005) in the entire heard (257-264 animals) only in adult animals (5-13years). The body regions most affected were: the sacral region, the sacro-coccigian region, the glutean region, the coxal tuberosity region and the dorso -lumbar region.

Histologically, there were identified: crusts, the destruction of the keratin layer; large spaces between the derma layers, congestion and edema in the papillary derma. There more noticed same differences in the leukocyte formula, between the healthy animals (16,8±5,54% eosinophyles) and the infected ones (4,2±2,85% eosinophyles). The globulin values more 4,2 times higher in buffaloes with psoroptes mange, than in the healthy ones.

The serum lysozim was higher in healthy animals (0,68±0,82μg/ml) than in the infected ones (0,3± 0,22 μg/ml).

The immunodifusion showed a characteristic reaction for one sample from animals with psoroptic mange, when it was used the psoroptes antigen with a quality of proteins of 12,5 mg/ml. In the second faze, the serum from the animals with maximum risk of infestation has induce precipitation when put in contact with the concentrated psoroptic antigen. The lactoserum from adult buffaloes has showed precipitation reactions when put in contact with both types of antigen: concentrated one 1275 mg/ml total protein and the diluted one 2,7 mg/ml total protein.

The descriptive epidemiological analysis of the psoroptic mange in buffaloes from SCDCB Sercaia between 2003-2005 showed that there are 2 categories of animals: with maximal infestation risk - adult animals 5-13 years of age and with minimal infestation risk - the other age range.

Partea I - CONSIDERAŢII GENERALE ASUPRA RÂIEI PSOROPTICE LA BUBALINE

Introducere

La ora actuală, atât la nivel naţional, cât şi internaţional, se pune un accent deosebit pe creşterea bubalinelor. Acest fapt se datorează potenţialului biologic al speciei caracterizat prin: longevitate productivă mare (în medie 20 de ani); valorificare bună a resurselor furajere care nu intră în hrana altor specii. Din punct de vedere economic creşterea bubalinelor oferă avantajele calităţii laptelui şi a cărnii, neexistând restricţii privind exportul acestor produse în Uniunea Europeană (Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului, 2004). Se consideră că bubalinele sunt perfect adaptate condiţiilor din România, fiind specie rezistentă la factorii climatici, la sistemul de creştere (extensiv, semi-intensiv, intensiv) şi la evoluţia bolilor.

1. Etiologie

Râia psoroptică este o dermatită pruriginoasă, foarte contagioasă, care evoluează mai ales toamna şi iarna la bovinele crescute şi întreţinute în adăposturi neigienice, cu exces de umiditate; afectează mai ales animalele crescute pentru producţia de carne.

Este produsă de paraziţi încadraţi taxonomic în:

- Îngrengătura Artropoda ;

- Clasa Arahnida ;

- Ordinul Acarina ;

- Familia Psoroptidae ;

- Genul Psoroptes

FAMILIA PSOROPTIDAE

Cuprinde acarieni care parazitează pe suprafaţa pielii gazdelor şi mai rar în straturile superficiale ale epidermei. Morfologic, sunt acarieni cu dimensiuni relativ mari, ajungând la 0,3-0,7mm. Psoroptidele au rostrul lung, ascuţit, picioare dezvoltate, lungi care depăşesc evident conturul corpului (primele două perechi depăşind lungimea rostrului, iar ultimele două marginea corpului) ; tarsele se termină prin gheare sau ventuze prezente la unele sau la toate memebrele. Masculii prezintă lobi opistosomali şi ventuze copulatoare, iar femelele pubere au tuberculi copulatori. Pe prodosoma există peri şi spini de dimensiuni mici.

Toate stadiile rămân la suprafaţa pielii, unde se hrănesc cu serozităţi, celule descuamate (aceasta facând posibilă cultivarea in vitro) şi chiar hematii (Bussiéras şi Chermette, 1991).

Genul Psoroptes

Acarienii genului Psoroptes au aspect alungit şi sunt voluminoşi (0,5mm la femelele ovigere). Corpul lor este moale, alb-sidefiu, iar rostrul este de două ori mai lung decât lat. Ventuzele tarsale au pediculi uniţi ; pretarsul este lung şi trisegmentat.

Determinarea speciilor acestui gen, pe baza unor particularităţi morfologice si biologice, este încă in discuţie. Specificitaea de gazdă este deseori folosită ca argument în diferenţierea speciilor (Pruett şi colab., 1986).

În cazul bovinelor, cea mai frecventă râie este cea psoroptică, afectând mai ales animalele crescute pentru producţia de carne. Este produsă de Psoroptes bovis (Sin. : Psoroptes communis var. bovis, Psoroptes equi var. bovis, Psoroptes ovis).

În efortul de a clarifica statusul speciilor acarienilor din genul Psoroptes, Zahler şi colab. (2000) propune încadrarea taxonomică moleculară studiind spaţiul secundar inter-transcris al genelor rARN. Studiul a fost făcut pe un număr de 15 acarieni din genul Psoroptes, colectaţi de la iepure, capre, oi şi bovine originare de pe 4 continente. Rezultatele indică o aparentă lipsă de specificitate de gazdă, ce face ca aceşti paraziţi să afecteze mai multe specii , aceasta conducând la o răspândire geografică foarte largă. Din punct de vedere morfologic şi molecular au fost diferenţiate următoarele specii : Psoroptes cuniculi, Psoroptes ovis, Psoroptes cervinus.