Regimul Alimentar al unui Copil de 7 Ani Supraponderal

INTRODUCERE

Ce este obezitatea:

Obezitatea constă dintr-o acumulare de grasime in organism a carui greutate creşte din această cauză, depăşind cu cel puţin 15-20% greutatea ideală. Această acumulare de grăsime nu este numai un defect estetic, ci ea reprezintă un risc mărit pentru unele boli grave ca ateroscleroza si consecinţele ei( infarctul de miocard si hemoragia cerebrală), diabetul, artrozele, varicele, litiza biliară etc. Astfel se explică faptul observat de mai mult timp, că obezii trăiesc mai puţin decât oamenii cu greutate normală sau subnormală. Ca atare, a urma o cură de slăbire, in cazul unui obez, inseamnă de fapt a-şi spori şansele de sănătate si viată îndelungată si activă.

Desigur că nu toate cazurile de obezitate se datorează abuzului alimentar. Sunt obezităti care se datorează fie sedentarismului, fie unei predispoziţii moştenite, fie unor tulburări glandulare. Este însa bine de ştiut ca acestea reprezintă numai o mică parte din numărul total de cazuri de obezitate . Acestea se explică de cele mai multe ori printr-o creştere anormală a poftei de mâncare şi prin urmare abuz alimentar. Reducerea alimentaţiei obezilor, mai ales in cazul celor obişnuiti sa mănânce mult, nu este desigur uşoară. Chiar slăbiri moderate produc in aceste cazuri o crestere mai accentuată a poftei de mâncare care devine chinuitoare. De aceea, regulile alimentaţiei curative, in cazul obezilor, trebuie urmate cu stricteţe, pentru a favoriza slăbirea, făra înfometare. In acest scop există si medicamente care reduc pofta de mâncare. Ele pot ajuta obezul la inceputul curei de slăbire, dar nu pot fi luate la infinit. Mai curând sau mai târziu obezul va fi pus in faţa propiei lui responsabilităţi faţă de el, de sănătatea şi de capacitatea lui de lucru.

Ca atare, voinţa de a slăbi este principalul sprijin in cura de slăbire.

Obezitatea este o boală nutritional metabolică larg răspandită în epoca modernă în special în ţările dezvoltate economic. Obezitatea generează numeroase complicaţii cardiovasculare, metabolice, locomotorii, respiratorii etc. tratamentul de bază este igieno-dietetic, completat de tratament kinetic.

Etiologie si patogenie

Sporirea masei totale de ţesut adipos se realizează prin hipertrofia si hiperplagia adipocitelor, care se incarcă cu trigliceride. Principalul factor etiologic este supra alimentaţia ca factor exogen, dar contează şi predispoziţia constituţională ca factor endogen. Supraalimentaţia reprezintă abuzul sau excesul alimentar şi este prezent la 80% – 90% dintre obezi. De obicei este un exces global al tuturor principiilor alimentare, dar cea mai mare importanţă o are aportul glucidic care influenţează lipogeneza si lipoliza. O altă cauză este reprezentată de numărul meselor; masa unică luată seara favorizează obezitatea. Consumul de alcool este tot favorizant; este un aport propriu de calorii, iar pe de alta parte creşte apetitul.

Predispoziţia genetică– în cazul unui părinte obez şansele copiilor la obezitate sunt de 50%. In cazul ambilor parinţi obezi – 80% şanse.

Frecvenţa obezităţii este mai mare la sexul feminin mai ales in fazele importante ale vieţii sexuale (pubertate, sarcină, menopauză) adică în situaţii în care se produc modificări neuro-endocrine, psihice, sociale şi alimentare.

Sedentarism – prezent la mare parte dintre obezi, putând fi cauza sau efect – nu se mişca şi s-a îngrasat pentru că nu se mişcă.

Stresul si traumele psihice au rol in modificarea obicieiurilor alimentare, in special a excesului pentru dulciuri (ciocolată).

Cauze endocrine

Sindromul COUCHING (sindromul suprarenometabolic);

Hiperinsulinismul organic;

Sindromul adiposo-genital (distrofie adiposogenitală sau sindrom Babinski – Frolich) – asociază hipogonatismul si obezitatea. Afectează ambele sexe in aceeaşi măsură, apare mai frecvent la copii datorită leziunilor hipotalamice sau tumorilor hipofizare extraselare cu interesarea centrilor metabolici. Pe parcursul evoluţiei apar alte tulburări glandulare care sunt consecinţa sau cauza de obezitate.

Frecvenţa in populaţie

In creştere, în România 20-25% din populaţia generală. Incidenta mai mare la sexul feminin şi după 40 de ani. Prin complicaţiile sale, determină scurtarea duratei de viaţă cu aproximativ 9-10 ani.