Rolul asistenței medicale în îngrijirea bolnavului cu litiază biliară

Motto:

„Un zâmbet nu costã nimic, dar oferã mult. El îmbogãteste pe cei ce-l primesc, fãrã a-I face mai sãraci pe cei ce-l dãruiesc.

El ia numai o clipã, dar amintirea lui dãinuie uneori pentru totdeauna. Nimeni nu este atât de bogat si puternic încât sã poatã trece în viata fãrã el si nimeni nu este mai sãrac decât acela care poate fi îmbogãtit prin el.

Un zâmbet aduce fericirea în casã, bunã-vointã în muncã si este semnul prieteniei. El aduce odihna celor truditi, veselie celor tristi si este cel mai bun leac al naturii pentru necazuri.

Cu toate acestea zâmbetul nu poate fi cumpãrat, cersit, împrumutat sau furat, pentru cã el nu are valoare pentru nimeni pânã când nu este dãruit.“

„DIN ÎNtELEPCIUNEA ANTICHITÃtII“

Motivatia lucrãrii

Întrucât litiaza biliarã este o afectiune larg rãspânditã în întreaga lume cu o incidentã crescutã la toate vârstele începând de la populatia tânãrã, pânã la vârstele cele mai avansate, solicitând o îngrijire adaptatã atât particularitãtilor anatomo-patologice cât si personalitãtii pacientilor, consider cã litiaza biliarã este o temã potrivitã pentru lucrarea mea de diplomã.

În decursul celor 3 ani de învãtãmânt medical am observat o incidentã crescutã în aceastã cazuisticã.

I

1. Introducere

Istoricul bolii

Litiaza biliarã este o afectiune larg rãspânditã în întreaga lume. Incidenta acesteia creste odatã cu vârsta, statisticile necropsice, pentru femeia de rasã albã, demonstrând 5% pentru decada a III-a si 30% pentru decada a VII-a.

La o populatie asimptomaticã cu media de vârstã de 48 ani, incidenta litiazei biliare a fost de 7,5%.

În tara noastrã, frecventa colelitiazei este apreciatã la 222,51/100.000 de locuitori.

Litiaza biliarã este raportatã la toate vârstele începând de la nou-nãscuti pânã la vârstele cele mai avansate. Frecventa cea mai mare a bolii apare în decada a V-a. Cresterea frecventei litiazei biliare cu vârsta ar fi explicatã prin:

a. staza vezicularã, favorizatã, de reducerea aportului alimentar, viata sedentarã, reducerea contractilitãtii veziculare din cauza miasteniei, scã¬derea colecistokininei.

b. cresterea vâscozitãtii bilei cu tendinta de a trece din starea coloidalã de sol în cea de gel.

c. reducerea biligenezei cu alterarea compozitiei bilei.

d. cresterea colesterolemiei

e. scãderea hormonilor sexuali.

În ceea ce priveste raportul dintre sexe, predominatia sexului feminin de 2-4 ori mai mare este recunoscutã de toti autorii.

Pe o statisticã clinicã, raportul BF a fost de 1/3, iar pe o statisticã necroscopicã raportul a fost de 5/12. La femei boala devine mai devreme manifestatã clinic.

Predominanta femininã a afectiunii este explicatã prin compozitia diferitã a bilei la cele douã sexe, prin afectiunea estrogenilor si prin interventia sarcinii. S-a demonstrat cã la femei bila vezicularã are concentratia mai mare în substante solide decât la bãrbati (14% fatã de 9%) si sunt mai mici raporturile: acizi biliari 12a – hidroxilati / acizi biliari nehidroxilati (1,11 la femei fatã de 1,53 la bãrbati), sãruri biliare glicuronoconjugate / tauroconjugate (2,31 la femei fatã de 4,49 la bãrbati), acid colic/acid deoxicolic (70,74 la femei fatã de 1,21 la bãrbati).

Influenta mai mare a colelitiazei la femei de vârsta procreãrii, care, însã, nu a nãscut niciodatã, ar fi atribuitã influentelor hormonale. Aceastã frecventã este redusã la fetite înaintea menarhei si scade mult dupã menopauzã. Contractilitatea veziculei biliare descreste progresiv cu ciclul menstrual. La femeile cu litiazã biliarã aceastã pantã manifestã o regresiune semnificativã în zona folicularã a ciclului menstrual. Actiunea foliculinei de hipotonizare a veziculei biliare, prin staza pe care o antreneazã, favorizeazã litogeneza.

Atât la om cât si la animale litiaza biliarã este mai frecventã la femeia care a nãscut si anume mult mai frecventã la multipare decât la primipare si cu incidentã totusi mai crescutã la unipare fatã de nulipare.

Factorii care favorizeazã litogeneza în timpul sarcinii tin de hipercolesterolemie, de împiedicarea fluxului biliar prin cresterea presiunii abdominale si de hipotonia vezicularã din ultimul trimestru al sarcinii. Colecistografia efectuatã dupã nastere a demonstrat întârzierea evacuãrii veziculei biliare în 56% din cazuri.

Repartizarea geograficã diferitã a litiazei biliare sugereazã interventia unor factori genetici. Se stie cã litiaza biliarã este foarte frecventã în Europa, SUA, Orientul Mijlociu si necunoscutã în Indonezia, Egipt, Africa Centralã sau rarã în China, Japonia, India. Incidenta la europeni este aproape de douã ori mai mare decât la asiatici si africani.

Natura calculilor diferã dupã aria geograficã si dupã sex. În Europa si SUA, calculii sunt formati din colesterol si carbonat de calciu, în regiunea tropicalã predominã bilirubinatul de calciu – consecintã a proceselor hemolitice si a parazitozelor, în Africa de Sud, colesterol, fosfat si palmitat de calciu. În Japonia, în 1940 predominau calculii din bilirubinat de calciu pentru ca astãzi incidenta acestora sã scadã si sã predomine calculii de colesterol. Acest fenomen este atribuit europenizãrii regimului alimentar, în speranta cresterii aportului de grãsimi. În general, tipul caucazian înregistreazã cele mai mari concentratii în colesterol ale calculilor biliari, iar dintre sexe, sexul feminin.