Rolul asistenței medicale în îngrijirea pacientului cu hernie inghinală

I. INTRODUCERE

Hernia este o afecţiune foarte frecventa in patologia chirurgicala, fiind situata imediat după apendicita; predomina la bărbaţi in raport cu 3-5 bărbaţi la o femeie.

In statisticile Ministerului Sănătăţii pe anul 2004, cifra herniilor operate este de 34.000; in chirurgia generala la noi in tara operaţiile executate pentru hernie ocupa locul al II-lea după apendicetomie si reprezintă 6,1 % din totalul de intervenţii chirurgicale.

Din acest punct de vedere, hernia constituie o problema sociala, cu repercursiuni asupra totalului zilelor de incapacitate de munca, asupra bugetului de asigurări sociale si bineinteles asupra producţiei.

Frecventa variază de asemenea si cu vârsta, hernia fiind frecventa in primii ani de viata, descreşte in copilărie si adolescenta, creste din nou maturitate, la vârsta mijlocie si mai ales la bătrâni si descreşte la vârste foarte inaintate.

Herniile inghinale sunt cele mai frecvente hernii, reprezentând peste 90% din totalul herniilor; predomina la bărbati si sunt mai frecvente in partea dreapta. La sexul masculin intalnim 25 - 30 de hernii inghinale la o hernie virala. De menţionat frecventa in dreapta a herniei inghinale după apendicetomie; este incriminat traumatismul peretelui si secţiunea nervului abdomino-genital sau a unui ram care generează atrofia musculaturii pe partea respectiva in regiunea inghinala.

II. NOŢIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE A

CAVITĂŢII ABDOMINALE

1. Anatomia cavităţii abdominale, a peretelui abdominal

Cavitatea abdominala constituie un spatiu localizat in partea mijlocie si inferioara a trunchiului. Acest spatiu cu o forma cilindrica, neregulata, ovoid si turtit pe direcţia inainte - inapoi este delimitat astfel:

• In partea superioara de muşchiul diafragm, care separa cavitatea abdominala de cea toracica si care e un perete mobil, care urca si coboară cu mişcările respiratorii;

• In partea inferioara este închisa de un perete mobil si musculos reprezentat prin diafragma pelvina constituita din muşchii perineali; peretele posterior nu este mobil si e reprezentat de coloana vertebrala pe mijloc si de muşchii spatelui pe de o parte si alta a coloanei, iar peretele anterior si lateral este mărginit de fiecare parte prin patru muşchi formând peretele musculo - aponevrotic al cavităţii abdominale.

In ansamblu, cavitatea abdominala are forma unei pâlnii cu deschiderea mare orientata in sus si cu cea mica orientata in jos.

Aceasta cavitate este impartita prin anumite formaţiuni anatomice in

trei zone:

• Etajul supramezocalic

• Etajul submezocalic

• Etajul pelvin

De fapt, prin cavitatea abdominala si cavitatea pelvina se înţelege spatiul cuprins intre pereţii osteomusculari ai abdomenului si pelvisului ceea ce-i determina pe unii anatomisti sa o numească cavitate abdomino - pelvina, cuprinsa superior intre muşchiul diafragm si inferior de diafragma pelvina.

Cavitatea abdominala adăposteşte importatante organe (digestive si genito-urinare), artere, vene si vase limfatice. Interiorul acestei cavităţi este invelit de o foita subţire, o membrana seroasa numita peritoneu, care totodată, imbraca si înconjoară diferite organe digestive.

Pereţii abdominali musculari ai acestei cavităţi prezintă numeroase puncte sau zone slabe, prin care, in anumite condiţii se pot exterioriza sub piele diferite organe din interiorul cavităţii (mai ales intestinal subţire sau epiploonul), producând hernia.

Asemenea zone sunt: zona canalului inghinal, a inelului femoral, a inelului ombilical, a liniei albe, a canalului obturator, a orificiilor diafragmatice, a planseului pelvian, a zonei lombare din peretele abdominal posterior, dar cele mai frecvente hernii se produc prin zonele si punctele slabe din peretele abdominal anterior.

Musculatura peretelui abdominal anterior este dispusa in trei paturi musculare primitive, intr-un strat muscular extern, unul mijlociu si altul intern, fiecare strat având o orientare caracteristica.

Muşchii abdomenului sunt laţi si participa la formarea pereţilor laterali I si II ai abdomenului, intinzandu-se intre baza toracelui si marginea superioara a bazinului.