Sarcina extrauterină

Capitolul 1

Introducere

Principiile societăţii moderne cultivă şi accentuează ocrotirea mamei şi copilului , fǎcând din această problemă o prioritate absolută , în virtutea căreia se urmăreşte diagnosticarea precoce a sarcinii şi dispensarizarea femeilor gravide , cu scopul de a supraveghea evoluţia produsului de concepţie şi de a depista şi corecta eventualele anomalii.

Sarcina extrauterină reprezintă una din problemele patologiei femeii , fiind apanajul vârstei tinere , având pe de o parte repercursiuni asupra procreaţiei , iar pe de altă parte implicaţii psiho-sociale.

În trecut, sarcina extrauterină contribuia considerabil la mortalitatea maternă din cauza imposibilităţii stabilirii unui diagnostic precoce, în faza necomplicata a bolii.Examinările paraclinice contemporane au redus considerabil numărul pacientelor cu complicaţii , dar mai apare încă mortalitatea maternă , sarcina extrauterină având un prognostic rezervat în lipsa unui tratament adecvat.

Şi astăzi sarcina ectopică reprezintă o urgenţă majoră datorită diagnosticului nu întotdeauna cert şi complicaţiilor importante care apar.

În cazul unui diagnostic incert , se poate aştepta câteva ore , în special în cazul formelor atipice de sarcină extrauterină.

Deoarece si astăzi multe paciente se prezintă în faza complicată a bolii,tratamentul ei este tot chirurgical,ca şi în trecut,dar cu modificări referitoare la dorinţa femeii de a-şi menţine fertilitatea.Starea bolnavei la prezentare influenţează foarte mult atitudinea terapeutică.

Sunt necesare programele de educare a femeilor vizând igiena genitală,tratamentul corect al bolii inflamatorii pelvine,indicat de către medic şi nu prin automedicaţie, utilizarea corectă a mijloacelor contraceptive , indicate de medic şi mai ales,prezentarea imediată la medic în cazul suspicionării unei sarcini , în special dacă se însoţeşte de durere sau metroragie.

Sarcina extrauterină reprezintă primul stadiu al oricărei sarcini,fecundaţia având loc în treimea externă a trompei. Dacă ovulul nu a fost expulzat şi este fecundat , se va dezvolta o sarcină ovariană, iar dacă ovulul fecundat este împins în abdomen prin mişcări antiperistaltice sau dacă migrarea lui este împiedicată , va rezulta o sarcină abdominală , respectiv una tubară.Ţinând cont de unele aspecte evolutive comune,precum şi de complicaţiile care pun în pericol viaţa femeii,tot aici sunt încadrate şi sarcinile cervico-istmice si cele localizate în coarnele uterine.toate aceste situsuri aberante sunt cuprinse în termenul larg de sarcină extrauterină sau sarcină ectopică.

Capitolul 2

Sarcina extrauterină

2.1. Definitie. Scurt istoric.

Sarcina extrauterină reprezintă sarcina constituită prin nidarea şi dezvoltarea oului in afara cavităţii uterine. Sarcina ectopică defineşte o noţiune largă, cu referire la nidaţia în afara endometrului, incluzînd şi localizările uterine la col, coarnele uterului sau în grosimea miometrului.

Sarcinile extrauterine au fost descrise pentru prima dată în secolul XI şi mult timp au fost considerate ca fiind evenimente fatale pentru mamă. Tratamentele iniţiale erau încercări disperate şi primitive de a distruge sarcina care se dezvolta fără a sacrifica viaţa mamei. Acestea includeau:înfometarea femeii( în speranţa că fătul va muri înaintea mamei), sângerarea (exsangvinarea intenţionată a mamei ),administrarea de stricnină pentru a distruge fătul, etc.