Ulcerul Gastric

Este expresia digestiva cu localizare gastrica a unei afectiuni cronice ce evolueaza în pusee acute, periodice, produse prin actiunea clorhidropeptica a secretiei gastrice.

Epidemiologie

E mai putin frecvent decât ulcerul duodenal, este întâlnit cu frecventa maxima dincolo de decada a V-a a vietii si are o incidenta egala la ambele sexe.

- Unele ulcere gastrice (UG) se comporta ca si ulcere duodenale (UD), în special cele care sunt situate mai jos.

- Sunt mai frecvente la barbati. Raportul femei-barbati este de 2:1 în UG si 7:1 în UD

- Exista o predispozitie genetica familiala pt. UG la cei cu grupa sangvina AII, apare la cei saraci.

- UD prezinta o rata mai ridicata a aciditatii gastrice fata de normal, iar în UG are valori normale s-au crescute.

- UD raspunde bine la tratament medical, iar UG numai dupa operatie, recidivând mai frecvent, malignizare.

Anatomie patologica

Ulcerul tipic Cruveilhrer - se distinge de celelalte pierderi de substanta gastrice, eroziunea sau exulceratia simplex (Dieulafoy), prin substratul anatomic, morfologic si chiar prin evolutia sa cronica.

- reprezinta un defect al peretelui gastric profund, interesând toate straturile pâna la musculatura, pe care o poate uneori depasi perforând sau penetrând.

- Eroziunea gastrica se def. ca o pierdere de substanta de întindere variata de regula mica, superficiala, interesând mucoasa fara sa depaseasca niciodata “muscularis mucosae”.

- Exulceratia simplex apare ca o ulceratie a mucoasei dar care cuprinde în profunzime si musculara mucoasei, ajungând pâna în submucoasa.

Dpdv evolutiv, distingem 2 forme de UG:

- Ulcer acut, de dimensiuni mici (cca 1 cm) înconjurat de o zona puternic edematoasa, hiperemica. Sunt ulcere care perforeaza cel mai fregvent.

- Ulcerul cronic,calos, cu diametrul de cca 2-5 cm are o evolutie cronica, iar edemul periulceros este înlocuit cu o zona de fibroza, care constituie în timp un bloc aderential-fibros ce sudeaza stomacul de organele vecine(ficat, pancreas, etc.) Þconfera chirurgului senzatia unui bloc pseudoumoral, marind riscul confuziei de diagnostic cu o leziune maligna.

Ca numar:

- 80% unice

- 20% multiple

Localizarea ulcerului:

- mica curbura: cel mai fregvent

- fata anterioara 5 %

- fata posterioara 1%

- reg. pilorica

- marea curbura foarte rar

repartitia dupa principalele segmente:

- corp gastric 56%

- antru 44%

Dupa localizare si nivele secretor, Johson a clasificat UG în 3 tipuri:

- Tipul I cuprinde ulcerele micii curburi cu antru si pilor normale si în care nivelul aciditatii gastrice este sub normal. Totalizeaza cca 57% din UG si se întâlnesc la gr. AI.

- Tipul II cuprinde ulcerele micii curburi, asociate cu jena în evacuarea transpilorica sau cu un ulcer duodenal evolutiv, în care nivel evolutiv=normal sau scazut.

- Tipul III care grupeaza ulcerele prepilorice al caror comportament simptomatic si secretor este asemanator cu cel al UD.

Patogenie

1. Alterarea barierei celulare gastrice

- Modificari cantitative si calitative ale mucusului gastric ca rezultat al tulburarilor de sinteza glico-proteica.

- Alterari directe (de contact) date de un agent nociv care creeaza posibilitatea retrodifuziunii ionilor de H în mucoasa, agravând leziunile initiale “de contact”.

- Tulburari de irigatie a peretelui gastric fie pe fond ateromatos fie prin tulburari functionale la nivel precapilar datorita unor substante vasomotoare.