Ambalarea și etichetarea mărfurilor

Definirea notiunii de ambalare

In economia de piata, decizia consumatorului are un rol preponderent in formarea cererii, iar ambalajul a devenit un factor important de competitivitate, atat pe piata interna, cat si pe cea internationala.

Evolutia industriilor prelucratoare in a doua jumatate a secolului nostru, potentata de progresul stiintific si tehnic, de costurile in general ridicate ale materiilor prime si de expansiunea impetuoasa a industriei de ambalaje, in special in tarile dezvoltate, au modificat imaginea produsului bicomponent (produs + ambalaj), strategia ambalarii reunind trei componente si anume: materiale de ambalaje, accesoriile ambalajelor si produsul de ambalaj.

Cercetarea sistemului produs-ambalaj releva tot mai mult necesitatea asigurarii unei cat mai inalte protectii fata de agentii mediului inconjurator pe tot parcursul circulatiei tehnice, un design cat mai atractiv si veridic si un mesaj informational bine pus la punct. Ambalajul modern reprezinta astfel, un tot integrat de componente interconectabile, un set organizat de cunostinte si conceptii, un mod ordonat de actiune, care pune in miscare masini si oameni, idei si inventii, in vederea realizarii optime a unor obiective economice specifice. Prin urmare crearea unor noi tipuri de ambalaje reprezinta un proces de mare complexitate.

Decizia de alegere a ambalajelor trebuie sa fie fundamentata stiintific, sa corespunda obiectivelor fabricarii produselor si caracteristicilor lor tehnico-functionale-economice, pretului si distributiei. Dintre factorii care influenteaza si determina decizia de alegere a ambalajelor se retin : natura produsului si compatibilitatea lui cu ambalajul, in stransa corelatie cu caracteristicile materialului de confectionare; accesibilitatea materiilor prime si tehnologiilor; destinatia ambalajului; sistemul de distribuire al marfurilor; costuri.

“Ambalajul este un sistem fizico-chimic complex, cu functii multiple, care asigura mentinerea sau, in unele cazuri, ameliorarea calitatii produsului caruia ii este destinat. Ambalajul favorizeaza identificarea produsului, inlesnind atragerea de cumparatori potentiali, pe care ii invata cum sa foloseasca, sa pastreze produsul si cum sa apere mediul inconjurator de poluarea produsa de ambalajele uzate sau de componentii de descompunere ai acestora.

Din punct de vedere comercial, ambalajul permite asigurarea in cele mai bune conditii a manevrarii, conservarii, depozitarii si transportului produselor. In ”Petit Robert” (1989), ambalajul este un “invelis din materiale si forme diferite in care se ambaleaza un produs pentru transport sau vanzare”. (Fratila R., 2001) “

“Institutul Francez al Ambalajului si Ambalarii propune urmatoarele definitii in “Petit glossaire de l’emballage”:

- ambalajul este obiectul destinat sa inveleasca sau sa contina temporar un produs sau un ansamblu de produse pe parcursul manevrarii, transportului, depozitarii sau prezentarii, in vederea protejarii acestora sau facilitarii acestor operatii;

- ambalarea reprezinta operatia de obtinere a “primului invelis aflat in contact direct cu produsul”.

- Institutul din Marea Britanie furnizeaza trei directii in definirea ambalarii (Fratila R., 2001):

- sistem coordonat de pregatire a marfurilor pentru transport, distributie, vanzare cu amanuntul si consum;

- cale de asigurare a distributiei la consumatorul final, in conditii optime si cu costuri minime;

- functie tehnico-economica, care urmareste minimizarea costurilor la livrare.

In Romania, conform STAS 5845/1-1986, ambalajul reprezinta un “mijloc” (sau ansamblu de mijloace) destinat sa inveleasca un produs sau un ansamblu de produse, pentru a le asigura protectia temporara, din punct de vedere fizic, chimic, mecanic si biologic in scopul mentinerii calitatii si integritatii acestora, in decursul manipularii, transportului, depozitarii si desfacerii pana la consumator sau pana la expirarea termenului de garantie. Tot in conformitate cu standardul amintit, ambalarea este definita ca fiind “operatie, procedeu sau metoda, prin care se asigura cu ajutorul ambalajului, protectie temporara a produsului”. Ratiunea de a fi a ambalajului consta pe de o parte, in protectia produselor, permiterea stocarii si transportul acestora, facilitarea si promovarea vanzarii lor. Pe de alta parte, ambalajului i se cere cu vehementa sa devina un permanent subiect al sfidarii tehnice, industriale.El trebuie sa fie tot mai usor, mai simplu, mai recuperabil, mai reciclabil, mai inzestrat cu virtuti ecologice. Iar succesiunea alerta a manifestarilor expozitionale si a conferintelor internationale pe tema ambalajului demonstreaza dificultatea gasirii solutiilor de rezolvare a acestei ecuatii aparte.

In contextul ambalarii se folosesc o serie de termeni, dintre care amintim materialul de ambalare, materialul de ambalaj, mediu de ambalare, produs de ambalat, preambalare, accesorii, materiale si operatii auxiliare ambalarii etc.

Preambalarea este operatia de ambalare a unui produs individual, in absenta cumparatorului, iar cantitatea de produs introdusa in ambalaj este prestabilita si nu poate fi shimbata decat prin deschiderea sau modificarea ambalajului. Exista instructiuni de metodologie legala referitoare la prembalarea unor produse in functie de masa sau volum. Produsele care indeplinesc conditiile prevazute de lege vor fi insciptionate cu litera e, de inaltimea a cel putin 3 mm, plasata in acelasi loc cu masa si volumul nominal. Este interzisa tiparirea pe ambalaj a erorilor tolerate.Valorile cantitatilor nominale sunt impuse prin lege, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei pentru fiecare categorie de produse. Este interzisa, prin lege, producerea, importarea si comercializarea de ambalaje inselatoare.