Etichete

1. Definitie si generalitati

Eticheta reprezinta un element de identificare, informare, atentionare, clasificare si promovare comerciala a unui produs/marci.

Poate fi tiparita direct pe ambalaj, lipita (autoadeziv) sau atasata produsului.

Ea trebuie sa cuprinda, in functie de destinatie: numele producatorului, data si locul fabricatiei, compozitia si caracteristicile produsului, indicii privind cantitatea, calitatea, modul de pastrare si de folosire a produsului, termenul de valabilitate, pretul de comercializare, oferte promotionale etc.

O eticheta profesionala inglobeaza si desene, lustratii, simboluri etc, aplicate pe ambalaj. Se schimba frecvent, intrucat se demodeaza, iar publicul este sensibil la felul in care se prezinta produsul; adesea, sunt falsificate.

2. Istorie

Etichetarea (ca mijloc simplu si rapid de informare asupra produselor) isi are originile, probabil, in practica farmaceutica si,ulterior, in nevoia alchimistilor de a diferentia variatele lor produse chimice.

In perioada antica, eticheta si semnul producatorului constituiau elemente diferite; formele pe care le imbracau erau pictogramele, ideogramele, momogramele, care faceau corp comun cu obiectul (amfore, produse ceramice si din metal etc).

In perioada renascentista, caracterizata prin intensificarea schimburilor comerciale, eticheta avea rolul de a deosebi produse similare realizate de producatori diferiti (produsele etichetate erau: produse artizanale, picturi, sculpturi, gravuri, produse de uz casnic etc)

In capitalism eticheta devine purtatoare a unor informatii utile desfasurarii operatiunilor comerciale ca: denumirea produsului, numele si marca producatorului, originea, cantitatea de produs pe unitatea de ambalaj etc.

In cadrul acestei ultime etape, evolutia etichetarii a fost legata de :

- dezvoltarea unor noi modalitati de comercializare

- dezvoltarea actiunilor de marketing si amploarea activitatilor plublicitare

- perfectionarea cadrului legislativ privind protectia consumatorului

- elaborarea unor reglementari nationale si internationale privind etichetarea

- cresterea nivelului de educare si de informare al consumatorilor

- evolutia modalitatilor de ambalare, aparitia materialelor moderne de ambalaj si a mijlocelor noi de imprimare grafica

- diversificarea sortimentului de produse

- cresterea gradului de prelucrare a marfurilor

3. Norme

Informatiile care urmau sa apara pe eticheta au fost mult timp la discretia producatorilor, respectiv a comerciantilor, care in unele cazuri foloseau abuziv eticheta pentru inducerea in eroare a cumparatorilor sau pentru a - i incita agresiv sa achizitioneze o marfa care nu le era de folos. O astfel de manifestare a avut loc in anii ’60 - ’70 in tarile dezvoltate.

Ca urmare, treptat au inceput sa apara reglementari privind eticheta si etichetarea marfurilor in codurile comerciale, in standarde si mai recent in norme eleborate de organisme si institutii cu activitate internationala.

In Romania etichetarea este reglementata de:

Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor

(publicata in Monitorul Oficial nr. 212 din 28 august 1992)

CAPITOLUL 4

Informarea si educarea consumatorilor

ART. 18

Consumatorii au dreptul de a fi informati, in mod complet, corect si precis, asupra caracteristicelor esentiale ale produselor si serviciilor oferite de catre agentii economici, astfel incit sa aiba posibilitatea de a face o alegere rationala, in conformitate cu interesele lor, intre produsele si serviciile oferite si sa fie in masura sa le utilizeze, potrivit destinatiei acestora, in deplina securitate.

ART. 19

Informarea consumatorilor despre produsele oferite se realizeaza, in mod obligatoriu, prin elemente de identificare si caracterizare ale acestora, care se inscriu la vedere, dupa caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vinzare sau in cartea tehnica, instructiunile de folosire ori altele asemenea, ce insotesc produsul, in functie de natura acestuia.

ART. 20

Informatiile trebuie sa fie inscrise in limba romana, indiferent de tara de origine a produsului.

Informatiile trebuie sa fie complete, corecte, precise si explicite si sa cu - prinda denumirea produsului, marca producatorului, principalele caracteristici tehnice si calitative, compozitia, eventuali adivii folositi, cantitatea, pretul, termenul de garantie sau, dupa caz, de valabilitate, eventualele riscuri previzibile, contraindicatii si modul de utilizare, manipulare, conservare sau pastrare, precum si alte caracteristici ale diferitelor categorii de produse; la produsele alimentare preambalate se mentioneaza si valoarea nutritiva.

Produsele de folosinta indelungata sint insotite si de “declaratie de conformitate “, “certificat de garantie “si, dupa caz, de “carte tehnica “ori “instructiuni de folosire “, redactate in limba romana, care cuprind principalele caracteristici ale produsului, conditiile de instalare, exploatare, intretinere, data fabricatiei, termenul de garantie si eventualele