Influența Vântului asupra Elementelor de Navigație

INTRODUCERE

Odată cu dezvoltarea aviaţiei, atât civile cât şi militare în toate statele, s-a dezvoltat şi traficul aerian. De asemenea , s-a impus necesitatea executării misiunilor de zbor în orice condiţii meteorologice, ziua şi noaptea, în orice anotimp. Normal, creşte necesitatea asigurării de navigaţie a acestor, creşte pretenţia de exactitate şi corectitudine a fiecărei ieşiri. Pentru a realiza acest deziderat în condiţiile în care se pune accent pe micşorarea numărului membrilor din echipaj, piloţii au nevoie de o mare precizie în determinarea elementelor de navigaţie. Concluzionând, se poate afirma că precizia determinării elementelor de navigaţie aeriană este absolut necesară, ea fiind impusă de:

a) Creşterea continuă a traficului aerian pe căile aeriene interne şi internaţionale, în zonele terminale şi de aerodrom, precum şi în spaţiul aerian necontrolat;

b) Viteza de croazieră a avioanelor militare şi civile care a depăşit clasicul etalon - viteza sunetului;

c) Necesitatea de a asigura aterizarea şi decolarea aeronavelor în deplină siguranţă, chiar şi în condiţii de vizibilitate şi plafon de zero metrii;

Asigurarea cu maximă rapiditate şi suficientă exactitate a elementelor de navigaţie se poate realiza prin utilizarea mijloacelor de radionavigaţie. Aceste mijloace reprezintă, de fapt, aparate sau sisteme de aparate radio-electronice, amplasate la sol sau la bordul aeronavelor, şi au rolul de a determina automat sau de a uşura determinarea unor elemente de navigaţie radioelectronică.

Cu ajutorul acestor mijloace se poate determina:

a) Direcţia de la un punct de pe sol către alt punct de pe sol;

b) Distanţa de la un punct de pe sol până la un alt punct;

c) Diferenţa distanţelor de la un punct de la sol până la alte două puncte;

d) Poziţia unui punct de la sol faţă de aeronavă;

e) Determinarea influenţei vântului asupra elementelor de navigaţie, etc.

În prezent există o complexitate de mijloace şi sisteme de radionavigaţie, proiectate şi construite de diverse firme.

Lucrarea de faţă se ocupă de prezentarea şi exemplificarea modului de utilizare a acestor mijloace în timpul zborului pentru determinarea influenţei vântului asupra elementelor de navigaţie.

De asemenea am considerat necesară prezentarea unei pregătiri preliminare în condiţiile utilizării unor mijloace de navigaţie moderne. Pilotul în cadrul acestei pregătiri, folosind toate elementele necesare în timpul zborului, îşi reduce efortul pentru determinarea elementelor de navigaţie şi a influenţei anumitor factori asupra acestuia. Toate acestea fiind rezolvate, pilotului i se permite utilizarea cât mai precisă a mijloacelor de navigaţie şi executarea unui zbor în cele mai bune condiţii.

În prezent există o complexitate de mijloace şi sisteme de radionavigaţie, proiectate şi construite de diverse firme. Acestea sunt cunoscute şi utilizate în întreaga lume, şi sunt omologate de Comisia Federaţiei Internaţionale de Aviaţie (C.F.I.A) şi sunt trecute în normele şi recomandările O.A C.I.

CAPITOLUL 1

INFLUENŢA VÂNTULUI ASUPRA ELEMENTELOR DE NAVIGAŢIE

1.1 Acţiunea vântului asupra zborului aeronavelor

Noţiunea de “vânt” se foloseşte pentru orice deplasare a masei de aer în special când mişcările acesteia sunt aproximativ orizontale. Masa de aer în mişcare exercită o forţă de împingere asupra oricărui “obiect” fie că este static, fie că este în mişcare. Forţa de împingere a aerului este proporţională cu viteza de deplasare a masei de aer şi cu suprafaţa de înaintare (secţiunea transversală) a obiectului. Orice obiect liber va fi antrenat de masa de aer în direcţia de înaintare a acesteia cu o viteză egală cu cea a aerului care se deplasează. În caz că obiectul se află în mişcare, viteza de deplasare a acestuia va fi modificată de viteza de deplasare a masei de aer, precum şi de valoarea unghiului format între direcţia de înaintare a obiectului şi direcţia de înaintare a masei de aer. În această situaţie se încadrează zborul aeronavelor. Datorită acestui fapt “vântul” în navigaţia aeriană interesează ca “direcţie” şi “viteză”.

Direcţia vântului se exprimă în grade sexazecimale şi se consideră că “bate” din afara unui cerc către centrul acestuia, unde se găseşte persoana ce efectuează măsurătoarea, sau pilotul care primeşte informaţia meteorologică despre direcţia şi viteza vântului într-un anumit loc şi la o anumită oră. Viteza vântului se exprimă în unităţi de măsură liniară faţă de unităţi de timp. Astfel în unele ţări din Europa, printre care şi ţara noastră viteza vântului se exprimă în metri/secundă sau în KM/oră, în timp ce în SUA, Anglia şi ţările din europa de vest în noduri ( mile marine/oră).

Direcţia şi viteza vântului se extrag, pentru calcule de navigaţie, din buletinul meteorologic pe care pilotul îl primeşte de la centrul sau staţia meteorologică a aeroportului de unde decolează. De asemenea informaţii asupra direcţiei şi vitezei vântului la aeroportul unde aterizează, pilotul le primeşte de la organele de trafic aeroportuare. Forma în care pilotul primeşte datele referitoare la vânt este: 1800/15KM/H, ceea ce înseamnă că vântul bate dinspre sud spre nord cu o viteză de 15KM/H, sau 0900/7m/sec, ceea ce înseamnă că vântul bate de la est spre vest cu o viteză de 7m/sec. În ţările în care viteza vântului este exprimată în noduri pilotul va găsi în buletinul meteorologic următoarea notare: WV*2700/12kts-vântul bate dinspre vest spre est cu o viteză de 12 noduri.( *WV- viteza vântului -wind velocity)