Impactul asupra Mediului a Deșeurilor din Industria Metalurgică și Industrială

1.Introducere

Suntem posesorii informaţiei, tehnologiei şi ai unei conştiinţe a lucrului ce trebuie realizat. Singura întrebare ce apare este: “Putem oare să rezolvăm această problemă? Poate oare o specie capabilă să formuleze o teorie care să reflecte naşterea universului, să implementeze o strategie pentru construirea unui sistem economic durabil din punct de vedere al mediului?” (Lester Brown – „ Probleme globale ale omenirii” ).

Industria reprezintă sectorul economic cu cea mai mare contribuţie la poluarea mediului, prin cantitatea mare de poluanţi gazoşi, solizi, lichizi eliminată în aer, apă şi sol. Solul este poluat în primul rând prin depozitarea deşeurilor solide rezultate din procesele productice specifice industriei, apoi indirect, prin depuneri acide şi prin lucrări de exploatare a resurselor de materii prime necesare industriei. Ca urmare a exploatării de către acest sector a resurselor naturale, a consumului de energie, a proceselor de producţie generatoare atât de poluanţi cât şi de deşeuri, activităţile din sectorul industrial sunt printre principalele cauze care au ca efect deteriorarea mediului.

Activităţile industriale exercită un impact asupra tuturor factorilor de mediu, prin afectarea calităţii aerului, apelor, solului, generarea deşeurilor de diverse tipuri şi prin utilizarea resurselor naturale şi a energiei. În acest sens este necesară reglementarea şi controlul acestor activităţi astfel încât să se asigure respectarea legislaţiei în domeniul protecţiei mediului şi a principiilor dezvoltării durabile.

2. PROBLEMA DEŞEURILOR SUB ASPECT

ECONOMIC ŞI ECOLOGIC

Deşeurile apar ca rezultat al activităţii omului, iar reciclarea, tratarea şi depozitarea lor reprezintă una dintre cele mai actuale probleme economice şi ecologice ale societăţii contemporane.

Societatea umană are ca sursă primordială de existenţă munca, în al cărei proces omul transformă materii prime sau produse de nivel calitativ inferior în produse de nivel calitativ superior. Pentru aceasta el are nevoie de energie. Obligatoriu însă din această activitate apar produse secundare, inutile, de cele mai multe ori toxice. Aceste deşeuri,

noxe, poluanţi pun în pericol, prin acumulare, nu numai activitatea creatoare de bunuri, ci chiar confortul şi sănătatea speciei umane. Actualul flux de materiale este nedurabil, datorită distrugerii ambientale, extracţiei, prelucrării şi depozitării deşeurilor.

Cererea de produse din lemn şi hârtie, de exemplu, continuă să se răsfrângă asupra pădurilor având consecinţe ambientale grave. Tăierile realizate pentru obţinerea produselor din lemn ameninţă peste 70% din pădurile virgine mari rămase pe planetă, iar în multe părţi ale lumii, plantaţiile forestiere cu o singură specie au înlocuit codrii seculari, ceea ce a redus diversitatea speciilor, făcând necesară aplicarea insecticidelor. Pădurile sănătoase asigură servicii vitale în cadrul ecosistemelor: de pildă stăvilesc eroziunea, acumulează apa pe care o furnizează în anotimpurile secetoase şi reglează regimul pluviometric. Pădurile reprezintă habitatul unei game diverse de organisme vegetale şi animale, găzduind peste 50 % din speciile de pe glob. Unităţile miniere folosesc chimicale toxice, ca: cianură, mercur şi acid sulfuric pentru a separa metalul din minereu. Sterilul, respectiv restul de minereu îmbibat cu substanţe toxice care rămâne după separarea metalului, este descărcat, adesea, direct în lacuri sau râuri, cu

consecinţe devastatoare. Proporţii catastrofale au luat deversările industriale în râul Rein; în lacurile din America s-au acumulat munţi de deşeuri industriale şi doar măsurile excepţionale au permis ameliorarea situaţiei ecologice.

În 1983, în urma ruperii barajului de la Stebnic (Ucraina), în râul Nistru au nimerit sute de mii m3 de ape toxice industriale. Ca urmare a acestei catastrofe ecologice a pierit majoritatea vieţuitoarelor din râul Nistru.

Activitatea industrială din secolul XX a fost însoţită de transferarea către ambient a milioane de tone de plumb, zinc şi cupru; emisiile industriale globale de plumb depăşesc acum nivelurile naturale de 27 de ori. Impactul acestei poluări este grav: ca urmare a contaminării cu metale grele, de exemplu, vegetaţia lipseşte pe o rază de 15 km în jurul vechilor topitorii din fosta Uniune Sovietică. Expunerea la mercur, larg

răspândiră printre mineri, măreşte riscul cancerului şi poate afecta rinichii şi sistemul nervos, iar plumbul – o substanţă neuro toxică – este cunoscut şi prin faptul că afectează dezvoltarea intelectuală a copiilor.

Depozitarea necondiţionată a deşeurilor industriale constituie o problemă globală. Aproape două treimi din deşeuri sunt depozitate în locuri neamenajate, iar un sfert din acestea sunt deversate în ocean. Tratarea cu neglijenţă a reziduurilor industriale are urmări medicale, ambientale şi economice teribile în multe regiuni ale lumii. Se spune că un sfert din populaţia Rusiei, de exemplu, trăieşte în zone unde poluarea

depăşeşte de 10 ori nivelul admis. În Statele Unite circa 40 000 amplasamente au fost catalogate ca locuri cu deşeuri periculoase.

Dezvoltarea industrială şi ridicarea standardelor de viaţă a unei părţi a populaţiei a impus utilizarea unor substanţe chimice periculoase pentru om, vieţuitoare şi mediu. Deşeurile periculoase sunt formate, în cea mai mare parte, în industria chimică, rafinării, industria metalurgică, ateliere auto, benzinării etc. Chimia modernă a pus în folosinţă noi chimicale sintetice, adesea cu consecinţe necunoscute, care nu sunt atât de omniprezente pe cât sunt de persistente. Produşii organici persistenţi (POP), printre care se numără pesticidele, materiile plastice, dioxina etc.,se menţin activ în mediu mulţi ani.