Protecția Anticorozivă a Autoturismelor

ARGUMENT

Scurt istoric al dezvoltării motoarelor cu piston, în raport cu cerinţele evoluţiei tehnico-economice a societăţii în acest context trebuie început prin a se menţiona ca propunerile de utilizare a energiei chimice în scopuri utile societăţii, le-au precedat de fapt pe cele care aveau în vedere crearea maşinilor cu abur.

Acestea s-au realizat însă mai uşor, anterior construcţiei primelor motoare cu ardere interna. Astfel, putem menţiona ca încă din 1678, abatele de Hautefeuille, făcea să explodeze mici cantităţi de cărbune într-o camera prevăzuta cu supape.

Aceasta maşina era de fapt o pompa aspiratoare care funcţiona în felul următor: după explozie, aerul din camera şi cea mai mare parte a gazelor produse, părăseau incinta care rămânea astfel încărcata cu gaze calde; prin răcirea acestor gaze ele se contractau provocând aspiraţia apei dintr-un rezervor aflat la un nivel inferior. Hautefeuille si-a perfecţionat aceasta maşina după patru ani, adică în 1682, transformând-o într-o pompa aspiratoare-respingatoare care utiliza, de data aceasta, praful de puşca.

Tot în aceasta perioada, celebrul fizician Huygens realiza o maşina asemănătoare, introducând însă un piston de lucru ca organ mobil. Lucrul mecanic util era produs în timpul cursei descendente de către forţa greutate a pistonului şi forţa generata de diferenţa de presiune de pe cele doua fete ale lui. Contracţia gazelor era accelerata prin răcirea lor cu apa.

Motorul lui Huggens a fost perfecţionat de către colaboratorul sau, Dennis Papin. El a înlocuit supapele cilindrului prin supape-clapete, plasate în piston şi închiderea cu şurub a camerei de explozie printr-una cu contragreutate, jucând astfel şi rolul unei supape de siguranţa.

Ulterior, Papin a obţinut ridicarea pistonului în cilindrul sau, prin vaporizarea apei, iar depresiunea obţinută prin condensarea vaporilor cu ajutorul apei injectate în cilindru cobora pistonul, inventând astfel prima maşina cu abur.

Newkomen şi Polzunov au perfecţionat maşinile cu abur separând cazanul de cilindru, iar James Watt a realizat condensarea vaporilor într-o camera distincta, a introdus mecanismul motor cu balansier, precum şi regulatorul centrifug.

Maşinile cu abur extinzându-se în industrie şi transportul terestru şi naval au oprit, pentru aproape 200 de ani, adică până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, dezvoltarea motoarelor cu ardere internă.

PROTECŢIA ANTICOROZIVĂ A AUTOTURISMELOR

1. GENERALITĂŢI

Deservirea tehnică a mijloacelor de transport auto cuprinde totalitatea lucrărilor din procesele tehnologice care se execută pe toată durata de ser¬viciu a automobilelor, în scopul asigurării unei bune stări tehnice în exploa¬tare a acestora.

Deservirea tehnică auto cuprinde lucrările de întreţinere şi lucrări de reparaţii curente ( fig. 1. şi 2. ).

Lucrările de întreţinere au un caracter de prevenire a uzurilor anormale şi a defecţiunilor tehnice ce pot interveni în timpul exploatării, cât şi de asi¬gurare a unui aspect estetic corespunzător circulaţiei pe drumurile publice.

Conform normativelor în vigoare, lucrările de întreţinere constau din :

— controlul şi îngrijirea zilnică (CIZ), ce se execută înainte de plecarea şi după sosirea din cursă şi în parcurs după circa 150 km, respectiv 3—4 h de circulaţie, precum şi cu ocazia staţionărilor pentru încărcare-descărcare ;

— spălarea (S) ;

— revizia tehnică de gradul I (RT-1) care se execută la un rulaj de: 2 000 km echivalent pentru autobuze, autobasculante şi autotrenuri cu motoare m.a.s., 2500 km echivalent pentru restul automobilelor cu m.a.s. şi 3000 km echivalent pentru automobilele cu m.a.c. ;

— revizia tehnică de gradul II (RT-2), care se execută la un rulaj de 8000 km echivalent pentru autobasculante, autobuze şi autotrenuri cu m.a.s., 10000 km echivalent pentru restul automobilelor cu motoare m.a.s. şi 12000 km echivalent pentru automobilele cu motoare m.a.c. ;

— revizia tehnică sezonieră (RTS), care se execută de două ori pe an, între 15.III-30.IV şi 14.X-30.XI.

Controlul şi îngrijirea zilnică cuprind lucrări de pregătire şi de verifi¬care a stării tehnice generale sau pe agregatele, ansamblurile şi subansamblurile componente ale automobilelor şi remorcilor, legate în special de siguranţa circulaţiei, înainte de plecarea şi după sosirea din cursă, precum şi în parcurs.

Controlul şi îngrijirea zilnică în parcurs se execută de şoferii automobi¬lelor, respective.

Controlul şi îngrijirea zilnică, înainte de plecarea şi după sosirea din cursă se execută, de regulă, de către şoferii automobilelor respective, în timpul lor normal de lucru, fie în incinta unităţii, fie la locurile de parcare stabilite în afara unităţii.

Răspunderea pentru menţinerea stării tehnice corespunzătoare a auto-mobilelor şi remorcilor revine şoferilor automobilelor respective pentru pe¬rioadele dintre reviziile tehnice şi revizorilor tehnici, maiştrilor şi şefilor de garaj.

Spălarea automobilelor şi remorcilor constă din lucrări care au drept scop menţinerea lor în stare de curăţenie şi facilitarea efectuării celorlalte lucrări de deservire tehnică.

După anumite categorii de transport, în cadrul spălării se execută şi lucrări de salubrizare ţi dezinfectare.