Cuprins
- CAPITOLUL 1. PREZENTAREA PRODUSULUI 6
- 1.1. DESCRIEREA PRODUSULUI 8
- 1.2. CONDIŢII TEHNICE 9
- 1.3. DEFECTE CARE APAR ÎN EXPLOATARE 11
- 1.4. MATERIALUL DE BAZĂ 12
- 1.4.1. COMPOZIŢIA CHIMICĂ 12
- 1.4.2. CARACTERISTICILE MECANICE 13
- 1.4.3. COMPORTAREA LA SUDARE 14
- CAPITOLUL 2. PROCEDEE DE RECONDIŢIONARE PRIN SUDARE 17
- 2.1. SUDAREA CU ELECTROZI ÎNVELIŢI 18
- 2.2. PRINCIPIUL DE SUDARE ÎN MEDIU DE GAZ PROTECTOR CU SÂRMĂ TUBULARĂ 20
- CAPITOLUL 3. TEHNOLOGII DE RECONDIŢIONARE PRIN SUDARE 22
- 3.1. PREGĂTIREA PENTRU SUDARE 23
- 3.1.1. PREGĂTIREA SUPRAFEŢELOR DE ÎNCĂRCAT 23
- 3.1.2. ALEGEREA MATERIALELOR DE ADAOS 25
- 3.2. TEHNOLOGII DE ÎNCĂRCARE PRIN SUDARE CU ELECTROZI ÎNVELIŢI ŞI ÎN MEDIU DE GAZ PROTECTOR 30
- 3.2.1. ÎNCĂRCAREA CU ELECTROZI ÎNVELIŢI 30
- 3.2.2. ÎNCĂRCAREA PRIN PROCEDEUL DE SUDARE ÎN MEDIU DE GAZ PROTECTOR 38
- 4. ALEGEREA ECHIPAMENTELOR ŞI DISPOZITIVELOR 45
- 4.1. ECHIPAMENTE NECESARE PROCEDEULUI DE SUDARE CU ELECTROZI ÎNVELIŢI 46
- 4.1.1. SURSA DE SUDARE 46
- 4.1.2. CABLURI DE SUDARE 48
- 4.2. ECHIPAMENTE ŞI DISPOZITIVE PENTRU SUDARE ÎN MEDIU DE GAZ PROTECTOR 48
- 4.2.1. SURSA DE SUDARE 49
- 4.2.2. DISPOZITIVUL DE AVANS AL SÂRMEI 49
- 4.2.3. PISTOLETUL DE SUDARE 50
- CAPITOLUL 5. CONTROLUL TEHNIC DE CALITATE 52
- 5.1. DEFECTE POSIBILE ÎN CUSĂTURA SUDATĂ 53
- 5.2. METODE DE CONTROL NEDISTRUCTIV 58
- 5.2.1. CONTROLUL VIZUAL 59
- 5.2.2. CONTROLUL CU LICHIDE PENETRANTE 60
- 5.2.3. CONTROLUL CU ULTRASUNETE 61
- 5.3. METODE DE CONTROL DISTRUCTIV 62
- 5.3.1. ANALIZA CHIMICĂ 63
- 5.3.2. DETERMINAREA DURITĂŢII 63
- CAPITOLUL 6. MĂSURI DE PROTECŢIA MUNCII 66
- 6.1. MĂSURI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA IMPURIFICĂRI ATMOSFEREI 67
- 6.2. MĂSURI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA RADIAŢIEI ŞI ZGOMOTULUII 68
- 6.3. MĂSURI DE PROTECŢIE ÎMPOTRIVA ELECTROCUTĂRII 69
- 6.4. PERICOLE PRIN INCEDII ŞI EXPLOZII 69
- 6.5. NORME GENERALE DE PROTECŢIA MUNCII 70
- BIBLIOGRAFIE 71
Extras din proiect
CAPITOLUL 1.
PREZENTAREA PRODUSULUI
Încărcarea prin sudare electrică este unul dintre procedeele frecvent utilizate datorită avantajelor multiple pe care le oferă în activitatea de remaniere a defectelor de fabricare sau apărute în exploatare.
Încărcarea prin sudare reprezintă operaţia prin care un material de adaos este depus printr-un procedeu de sudare pe un material de bază în scopul obţinerii unor caracteristici sau dimensiuni dorite. De obicei, aceste caracteristici se referă la o rezistenţă ridicată la diferite forme de coroziune, uzură sau eroziune.
În comparaţie cu alte procedee de acoperire sau tratament termic superficial, ca de exemplu cementarea, grosimea stratului depus prin încărcare prin sudare este mult mai mare, în general fiind de ordinul (3...10) mm.
Încărcarea prin sudarea devine rentabilă atunci când se remediază piese voluminoase care prin alte procedee nu s-ar putea remedia şi deci ar fi necesară scoaterea lor din uz.
Remedierea prin încărcare a acestor piese prezintă avantaje certe legate de:
- economii de materii prime şi energie, prin prelungirea duratei de viaţă a produsului;
- posibilitatea de modificare a compoziţiei chimice şi a microstructurii stratului depus, acest lucru ducând la creşterea performanţelor în exploatare;
- reducerea costurilor de producţie.
Realizarea eficientă a pieselor încărcate este condiţionată de cunoaşterea şi utilizarea judicioasă a caracteristicilor specifice tuturor componentelor folosite la obţinerea ansamblului dintre metalul de bază şi cel de adaos.
1.1. DESCRIEREA PRODUSULUI
Tema prezentului proiect se referă la şinele de cale ferată de tip 40; 45; 49 conform STAS 2953 – 80, 2954 – 80, realizate din mărcile de oţeluri OS 70, OS 90 A şi OS 90 B, conform STAS 1900 – 80, şi la recondiţionarea aparatelor de cale (inimi de încrucişare), produse din mărcile de oţeluri menţionate.
Inimile de încrucişare reprezintă subansamblurile pe care se încrucişează muchiile de rulare ale aparatelor de cale.
Notarea şinelor de cale ferată se face conform STAS 2953 – 80; şina de cale ferată tip 49 – 15, şi are următoarea semnificaţie:
- şină grea de cale ferată;
- masă liniară de 49 [kg/m];
- profilul tip şi lungimea.
Şinele grele de cale ferată se clasifică după standarde, în două clase de calitate:
- calitatea I;
- calitatea II.
Şinele de calitatea a II – a nu se utilizează în linie curentă şi directă, respectiv pe liniile de primire şi expediere a trenurilor din staţiile de cale ferată.
Inimile aparatelor de cale ferată sunt subansamblurile pe care se încrucişează muchiile de rulare ale aparatelor de cale ferată.
Clasificare:
- inimă simplă;
- inimă dublă;
- inimă cu două vârfuri;
- inimă cu trei vârfuri.
Figura 1.1. Inimă de încrucişare simplă şi dublă . Reprezentare schematică
1.2. CONDIŢII TEHNICE
Condiţiile tehnice impuse şinelor de cale ferată sunt stabilite în STAS 1900 – 89.
Prezentul standard stabileşte condiţiile tehnice generale pe care trebuie să le îndeplinească şinele de cale ferată cu masă liniară peste 35 [kg/m] laminate din oţel. Şinele se laminează pe şarje de elaborare într-o singură tranşă. După laminare, răcirea şinelor din marca OS 70 se face pe patul de răcire, iar a şinelor din mărcile OS 90 A şi OS 9O B în groapa de răcire. Se admite o singură îndreptare la rece a şinelor pe maşina cu role în plan orizontal şi în plan vertical. Aceasta operaţie trebuie să se execute fără şocuri. După îndreptarea pe maşina cu role, săgeata maximă admisă în plan vertical şi orizontal trebuie să fie 0,70 mm/1,5 m. La verificare săgeata trebuie să fie cât mai departe de exteriorul şinei de cale ferată.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Tehnologii de Reconditionare prin Sudare.doc