Dimensiunile Educației

I. INTRODUCERE

Educaţia constituie o componentǎ a existenţei socioumane. Ea este astfel un proces în desfǎşurare, un dat nemijlocit, intrinsec, acestei existenţe. Într-un cuvânt, educaţia este un fenomen ontic ce fiinţeazǎ în cadrul sistemului social. Nu înseamnǎ însǎ cǎ ea se „topeşte” în conţinutul celorlalte elemente ale sistemului ci se implicǎ în transformarea şi evoluţia lor. „educaţia poate fi conceputǎ într-un mod mai larg ca o intâlnire între individ şi societate, şi întreaga viaţǎ socialǎ poate fi marcatǎ de acest schimb permanent” (P. H. Chombart de Lauve, 1982, p. 5).

De-a lungul secolelor s-au dat o serie de definiţii educaţiei de cǎtre numeroşi oameni de ştiinţǎ, definiţii care au amprenta perioadei istorice şi importanţei educaţiei la acea vreme. Educaţia, astǎzi, poate fi definitǎ astfel: educaţia este o activitate socialǎ complexǎ care se realizeazǎ printr-un lanţ nesfârşit , de acţiuni exercitate în mod conştient, sistematic şi organizat, în fiecare moment un subiect – individual sau colectiv – acţionând asupra unui obiect – individual sau colectiv - , în vederea transformǎrii acestuia din urmǎ într-o personalitate activǎ şi creatoare, corespunzǎtoare atât condiţiilor istorico-sociale prezente şi de perspectivǎ, cât şi potenţialul sǎu biopsihic individual.

Viziunea taxonomicǎ presupune realizarea idealului educaţiei prin intermediul dimensiunilor educaţiei şi obiectivelor acestora. Educaţia contemporanǎ, pentru realizarea idealului educaţiei, cuprinde urmǎtoarele dimensiuni (componente sau laturi):

- educaţia intelectualǎ;

- educaţia tehnologicǎ;

- educaţia profesionalǎ;

- educaţia moralǎ;

- educaţia religioasǎ;

- educaţia esteticǎ;

- educaţia fizicǎ, igienico-sanitarǎ şi educaţia sexualǎ;

- educaţia juridicǎ;

- educaţia economicǎ;

- educaţia ecologicǎ;

- educaţia militarǎ.

In lucrarea aceasta ne vom ocupa de studiul primelor şapte dimensiuni ale educaţie din lista menţionatǎ mai sus.

II. EDUCATIA INTELECTUALA

II.1 Definiţie

Educaţia intelectualǎ vizează activitatea de formare şi dezvoltare a personalităţii umane, prin asimilarea informaţiilor şi dezvoltarea pe această bază a noi capacităţi intelectuale, funcţionale, instrumentale necesare pentru adaptarea optimă la mediu.

II.2. Scopul educaţiei intelectuale

Constă în formarea individului ca subiect raţional, pregătirea tinerilor pentru activitatea de cunoaştere, pentru activitatea teoretică, raţională, pregătirea pentru trecerea de la înţelegerea noţiunilor, a teoriilor, a principiilor, la intelectualizarea personalităţii şi la formarea concepţiei ştiinţifice.

II.3. Obiectivele educaţiei intelectuale

OBIECTIVELE EDUCAŢIEI INTELECTUALE

Informarea intelectuală & Formarea intelectuală

- Informarea intelectuală – constă în transmiterea de către profesor şi asimilarea decătre elevi şi studenţi a valorilor, prelucrate şi sistematizate în conformitate cu norme psiho-pedagogice, în cadrul disciplinelor şcolare.

Informarea intelectuală vizează:

asimilarea de către elevi a valorilor culturale şi a semnificaţiei lor sociale şi umane;

ce şi cât predăm, respectiv cantitatea informaţiei prelucrată şi transmisă;

cum predăm, respectiv calitatea informării intelectuale, puterea explicativă a cunoştinţelor.

Se pune problema ce? şi cât? să se transmită, iar răspunsurile constau în respectarea unor principii:

- concordanţa cu cerinţele idealului educaţiei;

- posibilitatea utilizării ulterioare a informaţiei;

- selecţia integrativă a informaţiei, eliminând cunoştinţele neesenţiale, în favoarea altora mai semnificative;

- calitatea cunoştinţelor să primeze asupra cantităţii, prin valoarea instrumentală şi operaţională, puterea explicativă, nivelul de generalitate şi locul ocupat în ansamblul cunoştinţelor;

- cantitatea informaţiei şi modul de prezentare să fie în concordanţă cu particularităţile de vârstă ale elevilor, deci să se asigure accesibilitatea.

Informarea intelectuală este dependentă de strategia didactică folosită de profesori, de măiestria lor pedagogică.

- Formarea intelectuală - constă în activarea, prin intermediul informaţiei, a potenţialului copilului, astfel încât să determine restructurări psihice, imprimând un sens ascendent dezvoltării personalităţii.

Formarea intelectuală se referă la:

dezvoltarea capacităţilor cognitive: cunoaştere, observare, formare a operaţiilor mintale, memorare, comunicare etc;

dezvoltarea potenţialului creativ;

fortificarea efortului voluntar;

formarea şi dezvoltarea metodelor şi tehnicilor de muncă intelectuală;

dobândirea a trei tipuri de competenţe:

o informaţională;

o operatorie;

o de comunicare.