Educația pentru sănătate în școala românească

I. Importanta temei alese, scopul si obiective.

Importanta temei alese:

Tema educatia pentru sanatate in scoala romaneasca face parte din categoria noilor educatii, fiind deficitara atat in ceea ce priveste informatiile teoretice ale elevilor cat si realizarea ei in practica.

Educatia pentru sanatate constitue o componenta esentiala a dezvoltarii fizice si psihice normale a personalitatii educatiilor. Ea isi extinde sfera de la invatamantul formal realizat in scoala la invatamantul nonformal realizat prin cercurile tematice pentru elevi, activitati socio-culturale si la nivelul educatiei informale extinsa la intreaga societate.

Scopul proiectului:

Scopul proiectului consta in identificarea la studentii UTI a informatiilor despre educatia pentru sanatate in scoala romaneasca si diferentierea atitudinilor acestora cu privire la perfectionarea educatiei pentru sanatate.

Obiective cognitive:

-cunoasterea noilor informatii despre educatia pentru sanatate de catre studentii UTI;

- informarea studenţilor UTI cu privire la educaţia pentru sanatate ;

- cunoasterea problematicii educaţiei pentru sanatate de catre studentii UTI ;

- evaluarea corectă a educaţiei pentru sanatate realizata in scoala ;

-să ştie cum să acţioneze în situaţii concrete referitoare la igiena personală;

-să stabilească şi să aplice reguli pentru menţinerea sănătăţii personale.

Obiective afectiv – atitudinale :

- sensibilizarea studenţilor UTI cu privire la educaţia pentru sanatate ;

- conştientizarea necesitatii realizarii unei bune educatii pentru sanatate ;

- formarea de noi atitudini la elevi si profesori cu privire la educatia pentru sanatate .

II. Prezentarea teoretică a proiectului

1. Concepte şi teorii explicative

Conceptul de sanatate

Sanatatea omului poate fi privita din mai multe puncte de vedere: somatic, fiziologic, mintal, afectiv, comportamental, psihic, educational, sau ca relatie intre componentele sale organice, functionale, mintale, afective, comportamentale, psihice, educationale (Ed. Faure, 1974).

Sanatatea educationala ar putea fi conceputa ca un produs al interactiunii influentelor educationale predominant scolare, reflectate asupra personalitatii umane in formare. Din punct de vedere conceptual, sanatatea educationala a elevului poate fi definita prin urmatoarele componente:

a. rezultate satisfacatoare la invatatura;

b. relatii de comunicare si colaborare cu colegii;

c. relatii de acceptare reciproca si conlucrare cu profesorii;

d. starea de bine in scoala in procesul educational;

e. sentimentul de progres educational;

Toate aceste elemente se adreseaza subiectilor educationali, in noua pedagogie centrata pe elev, desi nu se poate face abstractie de relatia educationala dintre elev si profesor.

Primul indicator al starii de sanatate educationala implica in mod minimal rezultate de promovare si stare de multumire a subiectilor educationali in legatura cu aceste rezultate.

Cel de-al doilea indicator poate fi evaluat prin: comunicare de idei, pareri, sentimente, atitudini intre elevi, dezvolatarea unor relatii de colaborare in principal in scoala, dar si acasa, integrarea in grupurile de colegi, de amici, de prieteni, desfasurarea unor activitati impreuna cu colegii.

Al treilea indicator poate fi descris printr-o componeta negativa si una pozitiva. Relatia dinte ele consta in predominarea componentei pozitive asupra celei negative. Acceptarea elevilor intre ei, ca reprezentanti ai aceleiasi clase, scoli, sau sistem educational, ca persoane integrate intr-un proces de formare indica gradul de coeziune socio-educationala, in afara caruia sanatatea educationala nu poate fi conceputa.

Al patrulea indicator al starii de sanatate educationala este semnificativ pentru reforma educationala din Romania care deplaseaza atentia de pe profesor pe elev, care rastoarna piramida obiectivelor, situand pe primul loc capacitatile, competentele, aptitudinile, si atitudinile elevilor. Personalizarea si individualizarea procesului de invatamant, descoperirea inclinatiilor aptitudinale, dezvoltarea capacitatilor si competentelor subiectilor educationali sunt insotite in mod firesc de obtinerea si trairea unei stari de bine de catre acestia in procesul educational.