Factorii de Creativitate

Capacitatile legate inseparabil de creatie sunt definite prin termenii de fluiditate, flexibilitate, originalitate, ( GUILFORD, 1967 ), capacitate de a rezolva probleme, sensibilitate la implicatii si asociativitate, intuitie, profunzime intelectuala, capacitate evaluativa si capacitate de a formula ipoteze.

Încercând sa defineasca creativitatea, GUILFORD o concepe ca pe o „ structura ( pattern ) de trasaturi caracteristice ale persoanei creatoare ”. Aplicând analiza factoriala, GUILFORD a identificat în capacitatea creatoare 4 factori de fluenta ( fluenta verbala, asociationala, expresionala, ideationala ) si doi de flexibilitate ( flexibilitatea spontana si adptativa ). A fost identificat, de asemenea, un singur factor de originalitate si un factor de elaborare de idei. Ulterior, conducând proiectul privind aptitudinile cadrelor superioare ( Projet on Aptitudes of High Level Personnel ) ajunge la construirea modelului tridimensional al personalitatii, care cuprinde categorii de operatii continuturi, si produse.

Sunt identificate 5 tipuri de operatii:

a) cognitia ( descoperirea, recunoasterea sau întelegerea informatiei );

b) memoria ( retinerea si stocarea informatiei );

c) productia divergenta ( generarea unor informatii variate pornind de la o informatie data );

d) productia convergenta ( generarea unui raspuns unic pornind de la informatii date );

e) evaluarea ( stabilirea faptului daca informatia este buna sau nu ).

În acest model, fluenta, flexibilitatea si originalitatea sunt clasate drept calitati ale „ productiei divergente ”. Aproape toti autorii sunt de acord asupra importantei factorului 2fluiditate sau fluenta în actul creator.

Fluiditatea ( verbala, ideationala, asociativa si expresiva ) presupune bogatia si usurinta asociatiilor. Pentru a determina aceasta calitate a subiectului se cere acestuia sa gaseasca, de exemplu, cât mai multe utilizari ale unui obiect sau cât mai multe obiecte care apartin unei clase. S-a dovedit astfel faptul ca o persoana capabila de a produce un numar mai mare de idei are o sansa mai mare decât altele de a fi creativ.

2. Flexibilitatea gândirii este considerata a fi principalul factor psihic cognitiv al creativitatii. Prin flexibilitate se întelege modificarea rapida a mersului gândirii, atunci când situatia o cere, restructurarea usoara a vechilor legaturi corticale în conformitate cu cerintele noii situatii cu care un individ poate schimba un set, poate face asociatii îndepartate. Pentru TORRANCE, flexibilitatea se defineste prin capacitatea de adaptare de la instructiuni schimbate, de a te elibera de inertia gândirii, de a folosi o diversitate de moduri de abordare.

S-a atras atentia asupra faptului ca flexibilitatea gândirii nu trebuie confundata cu flexibilitatea ca trasatura temperamentala, desi însusirile temperamentale se pot manifesta si în activitatea gândirii. Dupa P. POPESCU-NEVEANU si Mihaela ROCO, flexibilitatea este un factor important în actul creatie, dar nu considerat sub raportul vitezei de restructurare, ci ca o particularitate functionala de ansamblu.