Metodologia evaluării randamentului școlar la instruirea practică, învățământ special, meseria confecționer-imbrăcăminte

CAPITOLUL 1

Formularea ipotezei de lucru

Cadrele didactice de toate tipurile şi nivelele de şcoală sunt cuprinse de atmosfera generală de înnoire ştiinţifică şi tehnică, de ridicare a nivelului calitativ şi cantitativ al producţiei de toate felurile, manifestată pretutindeni în viaţa noastră social-economică şi concretizate în preocupările pentru inovaţii în orice proces social-cultural, ştiinţific, tehnologic.

În munca ei pedagogică - de pregătire a forţei de muncă şi de educare pentru viaţa socială - şi în diversele specializări de predare ale profesorilor ei – şcoala se află în situaţia de a contribui la perfecţionările pedagogice-didactice şi social-culturale, ştiinţifice-tehnice.

În primul rând, în ceea ce priveşte tehnologia didactică, profesorii sunt în nemijlocită legătură cu toate compartimentele procesului instructiv-educativ, putând interveni prompt ameliorator.

Aşadar, cadrele didactice de toate nivelele şi din toate tipurile de şcoli sunt chemaţi să se preocupe de cercetarea ştiinţifică atât în domeniul pedagogiei cât şi în specialitatea obiectelor de învăţământ profesate.

Concluziile unor cercetări pun în evidenţă necesitatea în învăţământul pedagogic a unei bune pregătiri didactico – docimologice, pentru ca viitoarele cadre didactice în activitatea curentă să găsească soluţii pertinente la problemele ivite.

În conceperea şi desfăşurarea unei cercetări pedagogice, o etapă importantă este determinarea subiectului ei, a temei de cercetat. În faţa şcolii şi a unei necesităţi preocupate stăruitor de educaţie se pun numeroase şi variate probleme care constituie o nesfârşită multitudine de teme de cercetare, o bogată tematică a cercetării pedagogice.

Ipoteza în cercetarea pedagogică înseamnă o idee provizorie, - etimologic o supoziţie, o presupunere în legătură cu o problemă, problema pedagogică luată în rezolvare – „o idee experimentală” în denumirea lui Claude Bernard, privitoare la rezolvare.

Mai precis ipoteza implică întrebarea la care se caută răspuns prin cercetarea care urmează să se desfăşoare de cele mai multe ori ca opţiune între cele două sau mai multe posibilităţi de a răspunde la acea întrebare; ipoteza este o legătură ( o conexiune, o corelaţie ) întrezărită între faptele observate în procesul educaţiei didactice şi pentru care trebuie să se caute confirmarea; ipoteza este în fond, începutul de dezlegare a unei probleme ivite.

Interesează în egală măsură modalitatea în care intervine ipoteza în proiectarea unei cercetări pedagogice de către profesorul atent să-şi perfecţioneze munca didactică. Înainte de toate, ipoteza pretinde punerea în prealabil a unei probleme, a unei întrebări în legătură cu procesul instructiv-educativ observat; ipoteza există numai în conexiune cu problema care se impune cercetării profesorului care-şi observă munca sa didactică în perspectiva perfecţionării şi a inovaţiei.

În ceea ce priveşte formularea propriu-zisă a ipotezei, enunţul ei, vizează aspecte cât mai clar izolate dintr-o reţea de cele mai multe ori complexă de variabile şi se impune a fi cât mai simplu şi adecvat preocupării de control calificat.

Ipoteza este „o întrebare” şi răspunsul la această întrebare (cercetarea trebuind să verifice dacă răspunsul formulat ipotetic de cercetător este adevărat sau fals, dacă este confirmat sau nu de faptele investigate).

În formularea oricărei ipoteze avem relaţiile:

„dacă atunci ”

„cu cât cu atât ”

Orice ipoteză de lucru are la bază teorie. Scopurile anchetei nu pot fi urmărite la întâmplare. Este nevoie să avem deja o idee de lucru; deci o ipoteză, pe care urmează să o verificăm în timpul anchetei, să o corectăm sau să o schimbăm cu totul. De fapt, desfăşurarea anchetei presupune nu doar o ipoteză ci un sistem de ipoteze. Pe baza acestora se pot formula cu claritate şi precizie şi întrebările, aşteptându-se răspunsuri relevante. De acest sistem de ipoteze depinde, în parte, şi documentarea ca şi întregul instrumentar care trebuie pregătit pentru anchetă.

Ipoteza se prezintă sub forma unei aserţiuni (propoziţie afirmativă) privitoare la fenomenul investigat, spre exemplu: „Reuşita şcolară este între altele în funcţie de mediul cultural în care trăieşte copilul” (Pierre Bourdieu).

Ipoteza mea este: în ce măsură evaluarea la instruirea practică poate fi obiectivă şi ameliorativă pentru elevii din învăţământul special.