Portofoliu Pedagogie

Autoevaluarea activităţii de pregătire pedagogică

Una dintre cele mai importante etape în formarea mea ca professor, în trecerea de la statutul de amator la aceea de profesionist a fost perioada practicii pedagogice din anul terminal de studii. Practica pedagogică a fost un prim contact cu colective de elevi şi o primă ocazie de a trece de la teorie la practică. Din această activitate am învăţat foarte multe şi am avut şansa de a avea un professor mentor foarte bine pregătit care ne-a ajutat cu sfaturi şi mai ales prin propriul exemplu, să trecem peste această primă etapă în formarea noastră ca viitori profesori. Trebuie să precizez din introducere că am efectuat practica pedagogică la liceul “Ion Creangă” din Bucureşti.

Prima dată am fost conduşi în şcoală de către coordonatorul de practică pedagogică, unde ne-au fost prezentaţi profesorul-mentor, conducerea şcolii şi alţi membrii catedrei. De asemenea ni s-au expun regulile de conduită solicitate în incinta şcolii. Profesorul-mentor ne-a prezentat orarul său şi am aflat şi care sunt manualele şi mijloacele didactice cu care lucrează profesorul şi elevii, iar în măsura posibilităţilor acestea ne-au fost puse la dispoziţie. Studiind programele şi planificările calendaristice , am aflat care sunt temele deja parcurse la fiecare clasă şi lecţiile la care urmam să asistăm. De asemenea, această primă fază a avut drept obiectiv şi familiarizarea cu activitatea şcolii de aplicaţie, cu documentele şcolare: cataloage, regulamentul şcolii, ghiduri metodologice şi altele.

În următoarea fază am asistat la 10 ore de lecţii susţinute de profesorul mentor, după care discutam în grupul de studenţi repartizaţi în aceeaşi instituţie şcolară observaţiile pe care le aveam cu privire la unele nelămuriri. Abia după cele 10 ore de observaţie, am luat contactul direct cu elevii. Lecţiile pe care le-am predat au fost bine pregătite de acasă şi documentarea a fost pe măsură în aşa fel încât să fim capabili să răspundem la orice eventuală întrebare din partea audieţei noastre. Am avut ocazia să predau şi împreună cu un coleg iar acest lucru m-a învăţat cum să cooperez cu el pentru bunul mers al lecţiei. Prin asemenea exerciţii de lucru în echipă, am învăţat să nu acaparez o discuţie, să colaborez cu partenerul meu şi să-i dau şi lui şansa de a vorbi.

Lecţiile ţinute de mine au fost în număr de trei şi au fost cât mai variate (individual, în echipă ), realizate la diferite clase ( clasa a IX-a, a XI-a şi a XII-a ).

În calitate de student- profesor a trebut să cunoas bine clasele la care urma să predau ( din practica de observaţie) precum şi lecţia anterioară celei pe care aveam s-o predau.

Pregătirea acestor lecţii a fost de asemenea deosebit de importantă. Din punct de vedere teoretic, proiectarea demersului didactic constă în anticiparea etapelor şi a acţiunilor concrete de realizare a predării. În contextul noului curriculum, conceptul central al proiectării didactice este demersul didactic personalizat, care exprimă dreptul profesorului de a lua decizii asupra modalităţilor pe care le consideră optime pentru a asigura elevilor un parcurs şcolar eficient, în condiţiile concrete ale clasei respective.

Profesorul mentor sau coordonatorul de practică pedagogică mi-a oferit sugestii şi explicaţii, dar şi materiale privind lecţia pe care urma să o predau. Pentru fiecare lecţie predată, am realizat un proiect de lecţie iar acesta a fost verificat în prealabil de profesorul mentor în vederea realizării unor eventuale corecturi şi pentru ca varianta corectă să fie asimilată de către student. Lecţiile pe care le-am predat eu au fost următoarele: la clasa a IX-a: Poezia “Adolescenţi pe mare” a lui Nichita Stănescu, la clasa a XI-a: “ Dezvoltarea poeziei în perioada paşoptistă” iar la clasa a XII-a am susţinut lecţia cu numele “Personalitatea lui Titu Maiorescu”.