Procesul de învățare la vârsta adultă

1. Introducere

Termenul de „educatia adultilor” este de data relativ recenta, desi din punct de vedere istoric, inca din 1919, in Marea Britanie se infiinteaza Comitetul pentru Educatia Adultilor. Intr-un fel, ASTRA, ca asociatie pentru cultura poporului roman, infiintata cu mult inainte, poate fi considerata o institutie de educatia adultilor. In limbajul curent al stiintelor educatiei acest termen a intrat mai ales dupa 1960, cand se amplifica mult institutiile de profil, precum si cercetarile despre o astfel de problematica. Se vorbeste tot mai des despre invatamantul pentru adulti, despre perfectionare, reciclare si chiar despre universitati pentru varsta a treia. Treptat, conceptul de „educatia adultilor” cunoaste modificari majore pe care le parcurge si in prezent.

Secole de-a randul a staruit credinta ca educatia omului este cea care se realizeaza in prima perioada a vietii omului, adica in copilarie. De altfel se considera ca ar exista trei mari secvente ale vietii omului: copilaria, caracterizata prin activitatea de educatie; maturitatea, cand predomina munca; batranetea, ce se credea a fi o perioada de liniste si relaxare dupa atatia ani de munca. Treptat, munca industriala schimba puternic intregul continut al vietii omului, educatia fiind nevoita sa se prelungeasca peste varsta copilariei. Chiar dezvoltarea puternica a invatamantului universitar la sfarsitul secolului trecut si inceputului secolului al XX-lea, arata ca era necesara continuarea instruirii si educatiei in perioada adulta.

Definirea procesului de invatare azi se face din mai multe optici: „transformare a constiintei psihologice a individului” (J. Piaget); „a finaliza si promova schimbari in organizarea comportamentala a omului” (P. A. Osterrieth); „a schimba sensul experientei umane” (A. Quellet); „modificarea valorii pozitive in comportarea rationala umana” (I. Cerghit); „proces de asimilare si practicare a informatiilor, valorilor si actiunilor specifice omului” (N. Vintanu) etc. In fapt, procesul de invatare este constructia si reconstructia continua a unui model interior de cunoastere, apreciere si actiune in raport cu lumea in care traim. Ea este totodata un proces de umanizare prin care indivizii dobandesc noi calitati umane cu ajutorul carora pot stabili un echilibru relativ stabil cu mediul social, cultural, profesional, natural etc.

Procesul invatarii la varsta adulta deriva din marile dezechilibre ce s-au produs in a doua jumatate a secolului al XX-lea, mai ales intre om si lume. Introducand schimbarea ca mijloc de adaptare, omul se vede nevoit sa se schimbe si el. astfel intre ceea ce gandeste, apreciaza si face practic si rezultatele acestora se instituie grave dereglari,grave conflicte. Depasirea nu se poate face decat modificindu-se propria cunoastere, sistemul judecatilor de apreciere si capacitatile de actiune.

2. Particularitati ale procesului de invatare la adulti

Psihologii au evidenţiat cîteva specificităţi ale adulţilor implicaţi în procesul de invatare:

• Educabilii-adulţi sunt persoane mature care preferă să fie trataţi ca atare;

• Ei învaţă mai eficient într-un mediu democratic, participativ şi colaborativ. Adulţii simt nevoia să fie implicaţi activ în stabilirea a ceea ce şi cum urmează să înveţe, preferand situaţii de învăţare activă, şi nu pasivă, ei se bizuie pe propriile lor forţe şi de aceea preferă să lucreze în mod independent;

• Adulţii au necesităţi concrete şi imediate;

• Educabilii-adulţi devin nerăbdători şi nervoşi atunci cand se ţin discursuri lungi asupra teoriei, preferand să vadă aplicarea practică a teoriei respective în cadrul unor probleme concrete. Ei sunt mai curand centraţi pe sarcină sau pe problemă, decat centraţi pe subiect. Aceasta nu înseamnă că nu sunt interesaţi de teorie: pentru ei este important să vadă şi aplicarea teoriei;

• Adulţii sunt mai nerăbdători în urmărirea obiectivelor de învăţare. Ei au o mai puţină toleranţă pentru activităţile care nu presupun o aplicare imediată şi directă a obiectivelor, pe care şi le-au propus. Dacă ceva nu este relevant necesităţilor lor atunci ei nu sunt foarte interesaţi;

• Adulţii sunt autonomi şi autodirectivi. Ei trebuie să fie liberi să se direcţioneze în mod independent, iar profesorul - doar să faciliteze instruirea;

• Adulţii au o vastă experienţă de viaţă acumulată de-a lungul anilor care trebuie "exploatată";

• Educabilii-adulţi sunt mai realişti şi pot "prognoza" care aspecte din cele învăţate le vor fi de folos şi care nu. Ei sunt capabili să facă legătura dintre noile informaţii cu experienţa din trecut;

• Adulţii, implicandu-se în procesul de instruire, au o motivaţie intrinsecă şi sunt orientaţi spre un scop bine definit;

• Subiecţii adulţi sunt selectivi şi atenţi la relevanţa cunoştinţelor;

• Adulţii sunt foarte responsabili, au un grad mai înalt de conştiinciozitate;

• Educabilii-adulţi au un respect profund pentru profesori, dar, la randul lor, simt necesitatea de a fi respectaţi de aceştia;

• Adulţii tind spre o orientare educaţională centrată pe viaţă, sarcini sau probleme, dat fiind faptul că montajul pentru instruire al acestora este condiţionat de necesitatea de a şti sau de a face ceva.