Rolul familiei în educația copiilor

ROLUL FAMILIEI IN EDUCATIA COPIILOR

Cercetările în domeniul educaţiei, studiile sociologice şi din istoria civilizaţiei demonstrează elocvent faptul că familia reprezintă cea mai importantă curea de transmisie a valorilor şi a normelor culturale din generaţie în generaţie, ea este într-adevăr o realitate persistentă şi structurală de o impotanţă majoră, care plăsmuieşte şi stabilizează din punct de vedere psihosocial personalitatea umană.

Cercetari recente au demonstrat faptul ca parintii sunt într-adevar primii "profesori" ai copiilor lor. Inclusiv cercetarea de fata identifica familia drept cel mai puternic factor de influenta pentru tinerii din cadrul populatiei tinta. Tot ceea ce parintii fac sau nu fac în mod obisnuit se va regasi mai târziu si în obiceiurile copiilor. Tinerii zilelor noastre sunt puternic legati de familie, în consecinta, ei se bazeaza pe aceasta pentru sustinerea financiara, fundamentarea succesului si disponibilitatea de a fi întelesi.

Familia este totodata o stavila împotriva disolutiei sociale. Studii recente care au avut drept obiectiv identificarea naturii si a continuturilor raporturilor sociale ale adolescentilor au subliniat influenta opiniei parintilor si a colegilor referitoare la optiunile profesionale, morale, politice etc. Parintii constituie prezentele cele mai puternice pe termen lung în timp ce colegii, prietenii sunt mai importanti pentru comportamentul imediat.

Influenta parintilor este efectiva numai în cazurile de afectiune si respect reciproc si este de cele mai multe ori inexistenta în lipsa acestora. Într-o societate aflata în continua schimbare, în care reperele sociale, familiale, ierarhice au suferit mutatii, tendinta este aceea de reîntoarcere la familie. Dar parintii, ca si societatea, se confrunta cu o diversitate de modele si precepte educative, ei gasind din ce în ce mai greu strategii adecvate pentru asumarea responsabilitatilor în ceea ce priveste educarea copiilor lor si sustinerea lor pentru reusita scolara, profesionala si sociala.

Motivatia alegerii temei

Am ales aceasta tema “Rolul familiei in educatia copiilor” pentru ca am considerat ca familia are un rol deosebit in viata unui copil. Transformarea individului in persoana, adica in individ cu status si este mai intai de toate opera familiei.

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influenteaza si modeleaza persoana umana. Unii merg chiar mai departe si sustin ca actiunea ei asupra persoanei este atat de mare, incat ea egaleaza actiunea celorlate grupuri sociale. Aceasta este cu deosebire cazul cercetarilor care vin despre psihanaliza, psihologia sociala, si sociologia sustineau ca familia este:”adevaratul laborator de formare a persoanei”. Familia, primul mediu de viata al copilului, exercita o influenta considerabila asupra dezvoltarii acestuia. Cadrul general in care se formeaza copilul de cele mai multe ori este bun.

Sunt doua cauze care explica aceasta influenta a familiei asupra persoanei:una este legata de faptul ca actiunea familei se exercita mai de timpuriu iar a doua de acela ca multa vreme familia este calea prin care se canalizeaza oricare alta actiune intreprinsa de copii, familia fiind identificata cu intreaga lume sociala a copilului.

Obiectivele cercetarii

-constatarea modului in care familia isi educa proprii copii inca de la o varsta frageda;

- aflarea opiniei copiilor in legatura cu educatia primita de la parinti si despre modul cum se inteleg cu parintii;

-verificarea modului in care parintii au grija de copii si daca le ofera tuturor la fel de multa dragoste si putere de intelegere;

Ipoteze

1) - daca intr-o familie este doar un copil el este rasfatat de ambii parinti,constiinta de sine pe care o dezvolta este de obicei egoista-egocentrica. Pentru copil parintii si cei din jur sunt niste instrumente si tentacole de care el se serveste pentru satisfacerea trebuintelor.

2) - daca nu ar exista relatii intre copii si parinti atunci in aceea familie ar fi un haos total. Relatiile dintre frati nu depind in mare masura de atitudinea parintilor.

3) - daca intre parinti exista certuri si neinteleri atunci,de obicei, copii imita coportamentul parintilor si astfel pot deveni obraznici si neascultatori. Intr-o familie in care parintii nu se inteleg, copilul incepe sa se framante, isi pune tot felul de intrebari carora nu le gaseste raspuns, isi simte sufletul incarcat,isi pierde increderea in ceea ce reprezenta pentru el dragostea, securitatea, linistea, nimic nu reuseste sa-i mai retina atentia sau sa-i trezeasca interesul. Ei frecventeaza in continuare scoala, dar e absent la ce se petrece in jurul lui. La lectii nu mai este atent, nu mai invata si, fireste, in aceste conditii este admonestat. Din acelasi motiv, al tensiunii familiale fruntea copilului, senina la scoala( unde recunoasterea eforturilor sale si atmosfera creata de colegi ii produc o stare de relaxare si multumire), se incrunta cand vine vremea ca acesta sa plece acasa.

Deci familia trebuie sa fie un colectiv sanatos adica in componenta sa sa existe toate persoanele care alcatuiesc in mod normal un asemenea colectiv (ambii parinti), intre acestia sa fie relatii de intelegere, respect , sa duca o viata cinstita si onesta.