Rolul, Locul și Metodologia Jocului Didactic Matematic

Modele de proiecte didactice propuse pentru evaluarea sumativa

I. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

Am optat în alegerea temei pentru jocul didactic matematic cu scopul de a ma perfectiona în domeniul teoriei si metodologiei jocului didactic.

Matematica fiind stiinta conceptelor celor mai abstracte, de o extrema generalitate, iar gândirea copilului fiind dominata de concret, copiii vor fi atrasi prin activitati care le fac placere si anume cele de joc.

Urmarind cu precadere dezvoltarea gândirii, a inteligentei, a spiritului de observatie, exersând operatiile de analiza, sinteza, comparatie, generalizare, jocul didactic matematic constituie o baza reala pentru întelegerea conceptelor matematice.

Jocul didactic matematic ofera prescolarilor numeroase si variate ocazii de depasire a stadiului de concret si face mai usoara si placuta „urcarea” catre general si abstract!

În timpul jocului copiii dovedesc initiativa si inventivitate, jocul le permite mai multa independenta si libertate de actiune.

De asemeni, în timpul jocului didactic se stabilesc relatii între copii, urmarindu-se instaurarea unui climat favorabil conlucrarii fructuoase între copii în vederea rezolvarii cu succes a sarcinilor de joc, crearea unei tonalitati afective pozitive de întelegere si exigenta în respectarea regulilor si stimularea dorintei copiilor de a-si aduce propria contributie la reusita jocului.

Consider ca jocul didactic este mijlocul potrivit ales în vederea dezvoltarii personalitatii multilaterale a copiilor si a unei functionari optime din punct de vedere psiho-social a acestora.

II. JOCUL – FORMA DE ACTIVITATE INSTRUCTIV-EDUCATIVA

2.1. DEFINIREA SI CARACTERIZAREA JOCULUI

“Omul este un om întreg numai atunci când se joaca” (Fr. Schiller)

Jocul este o scoala deschisa, cu un program tot atât de bogat precum este viata. Prin joc, viitorul este anticipat si pregatit. Se apreciaza chiar ca jocul îndeplineste în viata copilului de 3-7 ani acelasi rol ca munca la adulti. Este forma specifica în care copilul îsi asimileaza munca si se dezvolta.

Este suficient sa amintim concentrarea copilului prins în joc, precum si gravitatea cu care el urmareste respectarea unor reguli sau lupta în care se angajeaza pentru a câstiga. Copiii se joaca pentru a se juca.

Jocul este o forma de activitate bine gândita, necesara si indispensabila procesului educatiei, este o activitate prin care continutul, forma si functionalitatea sa specifica nu se confunda cu nici o alta forma de activitate instructiv-educativa, motiv pentru care nu poate fi suplinita si nici nu este în masura sa suplineasca pe una din ele.

Pentru a întelege specificul jocului ca forma de activitate instructiv-educativa, trebuie sa cunoastem si celelalte sensuri ce i se atribuie jocului, cum ar fi: activitate specific umana, activitate dominanta la vârsta prescolara, factor hotarâtor în viata copilului prescolar. Aceste sensuri indica, fie pozitia jocului în raport didactic cu celelalte forme de activitate specifice omului, fie aportul jocului în procesul educatiei.

Jocul este o activitate specific umana, dominanta în copilarie, pentru ca numai oamenii îl practica în adevaratul sens al cuvântului. Este una dintre variatele activitati desfasurate de om, fiind în strânsa legatura cu acestea. Este determinat de celelalte activitati – învatarea, munca, dar în acelasi timp este puternic implicat în acestea. Învatarea, munca, creatia, includ elemente de joc si în acelasi timp jocul este purtatorul unor importante elemente psihologice de esenta neludica ale celorlalte activitati specific umane.