Teorii ale învățării

O definitie a lui Leontiev despre invatare spune ca aceasta “constituie procesul dobandirii experientei individuale de comportare”.Datorita invatarii, nu se acumuleaza doar informatii, ci se formeaza gandirea, sentimentele si vointa- intreaga personalitate.In procesul invatarii este antrenat intreg psihicul.

Studiul procesului de invatare presupune o analiza detaliata a multiplelor fenomene psihice implicate in structura sa de mare complexitate.

Teoriile asupra invatarii prezinta viziuni coerente asupra modului in care se produce invatarea, din perspectiva unei anumite fundamentari teoretico-stiintifice.

CELE OPT TIPURI DE INVATARE- R. GAGNE

R. Gagne a identificat 8 tipuri de invatare, ordonate de la simplu la complex, dar coodonate intre ele, dupa cum urmeaza:

1.invatarea de semnale;

2.invatarea stimul-raspuns;

3.invatarea tip inlantuire;

4.invatarea tip asociatie verbala;

5.invatarea prin discriminare;

6.invatarea de notiuni;

7.invatarea de reguli;

8.rezolvarea de probleme.

“Ierarhizarea reflecta si implica un transfer pozitiv vertical, in sensul ca o capacitate superioara este mai usor invatata si actualizata daca cele inferioare au fost insusite anterior in mod temeinic si intre ele exista asemanari structurale si functionale”(Neacsu, I.,pag. 45).

Tipul de invatare nr. 1: Invatarea de semnale

Invatarea de semnale este cunoscuta si sub denumirea de conditionare clasica si a fost descrisa prima data de catre I. P. Pavlov(la sfarsitul sec. al-XIX-lea), iar in pedagogie acest model a fost aplicat de catre J. B. Watson, fondatorul behaviorismului.

Invatarea de a raspunde la un semnal este un mod de invatare familiar tuturor; este larg raspandita atat la om, cat si la animale domestice (un caine fuge din mijlocul soselelor atunci cand aude semnale, care avertizeaza apropierea unui automobil).

Conditia esentială pentru ca învătarea semnalului să aibă loc este să se asigure o prezentare aproape simultană a doua forme de stimulare: -stimulul produce o reactie generală, asa cum vrem să obtinem si -stimulul semnal.

“La intrebarea de cate ori trebuie sa apara perechea de stimuli, se pot da mai multe raspunsuri. Sunt multe exemple de invatare de semnal de acest fel care s-au realizat dintr-o singura incercare si sunt multe altele care pot sa necesite mai multe asocieri ale stimulilor”(Gagne, R., pag. 39).

Invatarea de acest tip are un caracter involuntar si se concretizeaza in raspunsuri generale, difuze, emotionale, care nu se afla sub control voluntar, in schimb, raspunsurile precise, voluntare (cum ar fi lovirea unei mingi cu piciorul sau scrierea numelui), nu pot fi invatate pe aceasta cale.

Tipul de invatare nr. 2: Invatarea stimul-raspuns

Ed. Thorndike a denumit-o învătarea prin incercare si eroare, Skinner, învătarea operantă, Kimble, învătarea instrumentală.

Invatarea stimul-raspuns este un alt tip fundamental de invatare care face posibil ca individul sa realizeze o actiune atunci cand doreste sa dea un raspuns precis la un stimul discriminat; acest tip de invatare, ca si cel mentionat mai sus (invatarea de semnale) este valabil si pentru animale, deosebirea intre aceste doua tipuri de invatare este din punct de vedere al produsului. Raspunsul insusit pe aceasta cale reprezinta un act intru totul precis, circumscris, al aparatului osteo-muscular, diferit de raspunsul generalizat, emotional la invatarea de tip pavlovian.

Asa cum arată si denumirea acestui tip de învătare se desprind 2 caracteristici:

1. o astfel de învătare se referă la o singură legătură între stimul si răspuns nu la legături multiple;

2. stimulul si răspunsul apar total legate într-un mod care nu se întîlneste la tipul de învătare anterior.