Testarea Adaptivă ca Factor de Optimizare a Procesului de Instruire în Învățământul Universitar

INTRODUCERE

Actualitatea temei. în ultimele trei decenii în lumea educaţiei s-au produs schimbări de

ordin principial, ca reacţie la schimbările care au intervenit în domeniul economic, social,

cultural. Deosebit de vizibile sunt schimbările care s-au produs în оnvăţăm ntul superior:

creşterea rapidă a numărului de studenţi, diversificarea instituţiilor şi formelor de organizare a

оnvăţăm ntului superior, democratizarea relaţiilor dintre actorii procesului de оnvăţăm nt, axarea

formării pe dob ndirea competenţilor şi, drept consecinţă, schimbarea rolului cadrului didactic şi

a studentului în procesul de оnvăţăm nt.

Оn Europa procesele menţionate au condus la elaborarea şi semnarea de către toate statele

europene a unui şir de convenţii şi declaraţii, care au constituit pietrele de temelie ale procesului

de edificare a spaţiului comun european al оnvăţăm ntului superior şi al cercetării, numit

Procesul de la Bologna. Două aspecte ale procesului nominalizat sunt deosebit de importante:

armonizarea structurii sistemelor naţionale de оnvăţăm nt şi creşterea continuă a calităţii formării

specialiştilor. Calitatea formării specialiştilor constituie garanţia competitivităţii absolvenţilor pe

piaţa internaţională a muncii şi, concomitent, o p rghie importantă a schimbărilor economice şi

sociale în Republica Moldova. Soluţia optimă, care asigură performanţe majore şi o creştere

continuă a calităţii оnvăţăm ntului superior, este implementarea sistemelor de management al

calităţii în instituţiile de оnvăţăm nt superior. Componenta de bază a sistemului de management

al calităţii оl constituie subsistemul de evaluare continuă a procesului de оnvăţăm nt şi a

rezultatelor, realizată prin evaluări formative, sumative şi finale. Nu este оnt mplător faptul că

problematica evaluării în оnvăţăm nt se află în vizorul multor cercetători.

Importanţa problemei abordate. Problemele evaluării în оnvăţăm ntul superior au fost

abordate pe larg în ultimele decenii ale sec. XX.Evaluarea reprezintă un proces continuu de măsurare a nivelului de pregătire a studenţilor,

compararea datelor obţinute cu obiectivele intermediare şi finale ale formării şi reglarea

procesului de оnvăţare. Mărimea ecartului dintre rezultatele obţinute şi obiectivele preconizate

permite de a judeca despre calitatea formării profesionale a studentului sau a grupei academice.

Calitatea evaluării depinde esenţial de metodele şi procedeele utilizate. Metodele tradiţionale

de evaluare (examenele cu bilete, lucrările de control) se caracterizează prin anumite

inconveniente şi limite: reprezentativitatea joasă a оntrebărilor/sarcinilor; lipsa unor criterii

precise de evaluare; gradul mare de implicare al examinatorului şi, drept consecinţă, gradul оnalt

de subiectivism în evaluare; cheltuielile mari de timp pentru realizarea şi verificarea lucrărilor. în

plus, metodele tradiţionale imprimă evaluării un caracter fragmentar şi nesistematic.

Complexitatea procedurilor de evaluare, informaţia incompletă, obţinută prin metode

tradiţionale, au impus elaborarea unor noi concepţii, strategii şi metode de evaluare mai precise,

mai obiective, care furnizează informaţii mai variate despre nivelul şi calitatea formării

studentului. Testele, care au оnceput să fie utilizate în оnvăţăm nt de la оnceputul sec. XX, au

semnificat, de fapt, trecerea de la o evaluare artizanală la o evaluare ştiinţifică. Apariţia

tehnologiilor informaţionale, dar şi creşterea numărului de studenţi a condus la apariţia testelor

computerizate. Pe l ngă avantajele de utilizare (posibilitatea de a evalua un număr mare de

studenţi оntr-un interval de timp scurt, gradul оnalt de obiectivitate, posibilitatea de a urmări

progresul studenţilor), testele computerizate tradiţionale au un şir de limite: orientarea la o

personalitate omogenizată, imposibilitatea de a individualiza procesul de testare; necesitatea de a

parcurge toate sarcinile testului; gradul mic de precizie al evaluărilor; lipsa motivării pentru

evaluare la studenţii cu o pregătire slabă şi la cei cu o pregătire foarte оnaltă.

Tendinţa de a mări eficienţa măsurării cu ajutorul testelor a condus la apariţia noţiunii de

testare adaptivă. în cadrul testării adaptive computerizate sarcinile de testare sunt selectate pentru

fiecare student în funcţie de răspunsurile lui la sarcinile precedente. în acest scop se elaborează o

bancă de sarcini, diapazonul de dificultate a cărora acoperă diapazonul nivelurilor de pregătire a

studenţilor, se alege un criteriu de finisare a procedurii de testare şi se elaborează/selectează o

aplicaţie la calculator care realizează procedura de testare adaptivă.

Tehnologiile de testare adaptivă computerizată (TAC) nu şi-au găsit оncă o aplicare largă în

instituţiile de оnvăţăm nt superior din Republica Moldova. Una din cauze constă în gradul

insuficient de studiere a esenţei şi tehnologiei de realizare a TAC, în special, a aspectului

didactic al acestui tip de testare.

Analiza retrospectivă a cercetărilor din domeniul evaluării studenţilor şi a practicilor de lucru

ale universităţilor din Republica Moldova şi din alte ţări a permis de a evidenţia un şir de

contradicţii:

- intre necesitatea оmbunătăţirii calităţii evaluării şi imperfecţiunea procedurilor şi

metodelor existente de evaluare;