Atitudini și forme de percepere a alterității

Termenul de stereotip a fost teoretizat pentru prima dată de Lippmann Walter în 1922 fiind definit ca element de cogniţie socială, construct mental (imagine) care ajută la interpretarea realităţii sociale. Acesta a anticipat rolul prototipurilor în clasificarea şi interpretarea informaţiilor.

În primul rând trebuie precizat că stereotipurile se pot schimba în timp, ca unele au o mare acoperire la un moment dat şi că unele chiar pot sa nu aibă acoperire în realitate.

Ex.: niciun studiu ştiinţific nu a evidenţiat că ar fi o legătură între culoarea părului şi inteligenţă. Cu toate acestea circulă stereotipul ca ,,blondele sunt mai puţin inteligente”.

Din perspectivă cognitivă, stereotipurile ne ajută să procesăm mai uşor o cantitate mare de informaţii.

Stereotipurile sunt activate automat când întâlnim un anumit membru al unui grup social dar nu oricum; avem tendinţa să activăm stereotipurile dominante şi să le reprimăm pe cele mai puţin dominate.

Mai mult dacă suntem motivaţi să evidenţiem mai multe aspecte pozitive despre persoana respectivă se vor activa stereotipurile pozitive şi invers.

În aceste circumstanţe, aceeaşi persoană poate fi caracterizată diferit în funcţie de scopurile subiectului evaluator.