Comportament Etic la SC Avon Cosmetics (Romania) SRL

Capitolul I

Standarde şi dileme etice în domeniul afacerilor economice contemporane

I.1. Etica managerială – concept şi modele de comportament etic

Etica este reprezentată de ansamblul de standarde morale care stabilesc ce este bine sau ce este rău, corect sau incorect în conduita umană şi călăuzesc comportamentul unei persoane sau al unui grup. Termenul de etică provine din greaca veche (ethos = obişnuinţă, moravuri, caracter) şi are un dublu sens:

a) o disciplină ştiinţifică având ca obiect de studiu normele de comportament care reglementează relaţiile dintre oameni; altfel spus, ştiinţa despre morală, despre bine şi despre rău;

b) ansamblul normelor care reglementează comportamentul oamenilor în societate – regulile ce trebuie aplicate în viaţă pentru a practica binele în opoziţie cu răul – norme a căror respectare este impusă prin forţa obiceiurilor şi deprinderilor consacrate in societate.

Termenul morală provine din latină (mos, mores) şi se foloseşte în prezent într-un sens strict (normele comportamentului uman) sau în sens larg, când se identifică cu noţiunea de etică.

În limbajul curent, termenul de etică se foloseşte mai ales pentru a indica disciplina ştiinţifică (ştiinţa despre morală), iar termenul de morală, pentru a indica normele de comportament în relaţiile sociale dintre oameni, precum şi în raportul dintre om şi natură. Uneori se face deosebire între “moralitate”, adică standardele de comportament după care sunt judecaţi oamenii, şi “etică”, respectiv sistemul conceptual care se află la baza unei anumite viziuni asupra moralităţii.

În literatura de specialitate, termenul de etică se foloseşte în ambele sensuri de mai sus, distincţia făcându-se în funcţie de context.

Prin etică aplicată se înţelege analiza din punct de vedere moral a unor situaţii concrete în practica socială sau profesională în vederea luării unor decizii. În această categorie intră etica profesională, etica afacerilor şi etica mediului înconjurător.

Etica profesională impune stabilirea unor reguli în practicarea oricărei profesii. Acestea pot lua forma bunelor practici, codurilor etice sau codurilor deontologice. Astfel, se au în vedere două aspecte:

 chestiunile practice de ordin socio-profesional cu care se confruntă membrii unei anumite profesii (loialitatea angajaţilor, confidenţialitatea, egalitatea de tratament, integritatea profesională etc.);

 rolul social al profesiei, răspunderile sale, funcţia, scopul, atitudinea faţă de mediul înconjurator etc.

Etica afacerilor este o formă particulară a eticii aplicate, care se referă la comportamentul agenţilor economici (firme, instituţii publice etc.), al angajaţilor, patronilor şi managerilor.

După un alt autor, “etica afacerilor reprezintă un sistem de norme de conduită a oamenilor, care permite aprecierea din punct de vedere al criteriilor morale şi sociale a ceea ce este bine şi rău în relaţiile dintre oameni, dintre indivizi şi firme, dintre firme şi societate”.

Etica managementului este, de asemenea, o formă a eticii aplicate, care se referă la conduita şi acţiunile persoanelor cu funcţii de conducere în organizaţii private sau publice. Etica managementului reprezintă un ansamblu de norme cărora trebuie să li se subordoneze acţiunile şi deciziile cadrelor de conducere din organizaţii, norme care pot sau nu să fie sancţionate din punct de vedere juridic şi care sunt impuse prin forţa conştiinţei colective, a opiniei publice.