Eficientizarea Comunicării Didactice

1.1. Comunicarea umană

Comunicarea reprezinta procesul de transmitere a unui mesaj de catre un emitator intr-o maniera codificata printr-un anumit canal catre un receptor in vederea decodificarii adecvate. Pentru realizarea comunicarii sunt necesare doua conditii fundamentale :

a) Existenta mesajului

b) Compatibilitatea codurilor ( sub forma limbajului natural, verbal, nonverbal, simbolurilor concrete sau abstracte)

Comunicarea umană este o modalitate fundamentala de interactiune psihosociala, un schimb continuu de mesaje intre interlocutori, menit sa realizeze o relatie durabila pentru a influenta mentinerea ori modificarea comportamentului individual sau de grup.

Comunicarea interumana se realizeaza cu ajutorul unor limbaje verbale si nonverbale prin care se schimba mesaje pentru a influenta mai ales calitativ comportamentul celuilalt. Comunicarea umana este nu numai activitate psihofizica de punere in relatie a doua sau a mai multor persoane pentru realizarea anumitor obiectiveci un proces psihosocial de influenta,prin limbaje specific, a atitudinilor, comportamentelor destinatarilor si interlocutorilor.

1.2. Criterii de clasificare a tipurilor de comunicare umană

a) După statul partenerilor: comunicare verticală si orizontală

- Comunicare verticală are loc între persoane care au statute inegale (elev-profesor, subaltern-sef).

- Comunicare orizontala are loc între persoane care au statute egale (elev-elev, profesor-profesor

b) După codul folosit: comunicare verbală, paraverbală si nonverbal

Comunicarea verbala. Caracteristici

- Informatia este codificata si transmisa prin cuvant si prin tot ceea ce tine de acesta sub aspect fonetic, lexical, morfosintactic

- Este specific umană

- Este cea mai studiata forma a comunicarii umane

Comunicarea paraverbală. Caracteristici

- Informatia este codificată si transmisă prin elemente prozodice si vocale ce însotesc cuvântul si vorbirea în general si care au semnificatii comunicative aparte.

- În această categorie se înscriu: caracteristicile vocii, particularitătile de pronuntie, intensitatea rostirii, ritmul si debitul vorbirii, intonatia, pauza.

Comunicarea nonverbală. Caracteristici

- Informatia este codificată si transmisă printr-o diversitate de semne legate direct de postura, miscarea, gesturile, mimica, înfătisarea partenerilor.

- Înlesneste, facilitează exprimarea verbală.

- Se bazează deopotrivă pe elemente înnăscute dar si învătate.

- Dimensiunea nonverbală a comportamentului este puternic implicată în construirea conditiilor interactiunii, în cazul structurării interactiunii, al influentării continuturilor, de cunoastere a partenerului.

c) După finalitatea actului de comunicare: comunicare accidentală, subiectivă si instrumentală

Comunicarea accidentală. Caracteristici

- Transmiterea întâmplătoare de informatii, ce nu sunt vizate expres de emitător si care, cu atât mai putin sunt destinate procesului de învătare dezvoltat de receptor. (Exemplu: constatarea lipsei cretei si a buretelui îi prilejuieste profesorului o paranteză prin care îl blamează pe elevul de serviciu. După interventia profesorului, elevul nu ajunge să înteleagă mai bine disciplina X).

Comunicarea subiectivă. Caracteristici

- Exprimă direct (V, NV, PV) starea afectivă a locutorului, din necesitatea descărcării si reechilibrării, în urma acumulării unei tensiuni psihice (pozitive sau negative). (Exemplu: exclamatia surpriză la un răspuns deosebit „Bravo copile!”; elevul îsi răsuceste suvita de păr doar, doar, va da răspunsul corect; copilul care face bucăti creta în timpul răspunsului oral).

Comunicarea instrumentală. Caracteristici

- Focalizarea intentionată si vădită pe un scop precis, comunicat mai mult sau mai putin partenerilor.

- Urmărirea atingerii lui prin obtinerea unui anumit efect în comportamentul receptorului.

- Capacitatea emitătorului de a-si modifica expunerea/comportamentul, în functie de reactia partenerilor, pentru a-si atinge obiectivul.