My pet - Pisica

Prezentarea speciei

Pisica (lat.:felis silvestris) sunt mamifere prădătoare, agile, cu simţuri dezvoltate, cu dinţi şi gheare ascuţite. Pisicile domestice sunt animale populare. Familia pisicilor este împărţită în doua grupuri, în funcţie de mărimea lor. Primul grup este cel al pisicilor mari ca: tigrii, leii şi leoparzii. Al doilea grup include cougarii si lincsii, alaturi de multe pisici sălbatice mai mici şi pisica domestică. În total sunt cam 37 de specii de pisici. Se crede că pisica domestică provine dintr-o pisică salbatică, mică, din Africa. În 2000 î. Hr., ea a fost îmblânzită de egipteni, care o foloseau pentru a-şi protejea rezervele de mâncare de şoareci şi şobolani. Astăzi sunt multe rase de pisici, incluzând persienele cu blană lungă, pisicile de Angora, Manx şi Siameza cu blană scurta etc.

Pisicile domestice seamănă cu rudele lor sălbatice. Ele sunt vânători excelenţi, puternici şi agili, cu un simţ al auzului foarte dezvoltat şi vedere foarte buna. Ele au gheare curbate, fălci puternice, dinţi ascuţiţi şi mustăţi sensibile la atingere. Pisicile sunt curioase din fire, bune căţăratoare şi săritoare experte. Vertebrele lor flexibile le permit să-şi răsucească corpul într-o mulţime de poziţii .Pisicile petrec cel putin o oră pe zi periindu-şi blana, lingând-o cu limba lor aspră. Acest fapt le ajută să-şi păstreze blana în condiţii bune şi le racoreşte când vremea este caldă. Pisicile dorm, în medie, de două ori mai mult decat alte mamifere, cam ¾ din zi, de obicei la intervale scurte.Cu toate că majoritatea pisicilor domestice nu trebuie să-şi prindă hrana, instinctul lor este de a vâna. Nasul sensibil detectează rapid hrana. Datorita picioarelor lor cu pernite moi, ele îşi pot urmări prada fară să fie observate, până când sunt destul de aproape pentru a sări. Prind prada cu ghearele şi o omoară cu o muşcătura puternicaă în mod obişnuit la ceafă, rupând gâtul victimei. Chiar şi o pisica domestică are instinctele de vânătoare ale rudelor sale sălbatice. Deseori pisicile se joacă cu prada lor, în loc să o omoare imediat. Ele vanează de obicei noaptea, prinzând şoareci, paăsri mici şi insecte. În mod normal, pisica vânează şoareci şi alte animale mici; victima este reperată vizual, olfactiv sau auditiv. În timp ce-şi pândeşte victima, pisica stă nemişcată, dar toate simţurile îi sunt încordate la maximum. Îndată ce apare prada, atacă fulgerător. Păsările sunt mai greu de prins, iar în acest caz pisica îşi schimbă tactica: se apropie încet de victima sa şi se concentrează asupra ei, fără a-şi lua ochii nicio secundă de la ea. Îşi îndreaptă urechile în faţă, pentru a auzi orice zgomot trădător. În acest fel, pisica se târăşte încet înainte, până ce ajunge suficient de aproape de pradă. Acum, privirea ei, ageră la distanţă, devine mai degrabă un dezavantaj, deoarece pisicile sunt... mioape. Este însă momentul să intre în acţiune alte atuuri ale pisicii: mustăţile, care sunt de fapt nişte organe tactile foarte sensibile, "radarul" pisicii. Spre deosebire de câine, care hăituieşte prada până la extenuare, pisica dă dovadă de multă răbdare, stând la pândă uneori ore întregi în aşteptarea prăzii. Ea studiază cu atenţie, aşteaptă, ocoleşte prada în aşa fel încât să nu fie văzută, apoi un sprint mic şi un salt sunt suficiente pentru a-şi atinge ţinta. De obicei, pisica îşi prinde prada dintr-un singur salt; rar se întâmplă să aibă nevoie de două sau trei sărituri.

Pisica de rasă comună, metis este felina domestică cea mai numeroasă şi cea mai bine cunoscută de om. Corpul este de talie medie, proporţionat, sprinten şi cu o bună musculatură. Capul are forma unui triunghi cu vârfurile retezete, cu urechile de lungime medie, uşor rotunjite la vârf şi distanţate. Linia nasului este de lungime medie, cu stop slab marcat, iar bărbia este puternică. Ochii au forma unei lâmâi, uşor oblici, în general galben-verzi. Gambele sunt de lungime medie, iar oasele de dimensiuni normale, proportionale cu corpul, cu labe ovale rorunde sau ovale si compacte. Coada este de lungime medie, mai groasă la bază, se subţiază către vârf. Blana este de obicei scurtă, deasă şi bine lipită de corp. Are un caracter paşnic, încrezător, sociabil. Sunt active, cu o capacitate mare de reacţie.

Marele duşman al pisicii dintotdeauna a fost şi este câinele. Foarte des între cele 2 mamifere nu exista o relaţie de prietenie. Se “ceartă” de cate ori au ocazia. În general în aceste conflicte cainele atacă primul; pisica ştie să se şi apere dar deseori fuge de câini. N-ar fi o minune dacă într-un asemenea conflict pisica l-ar zgâria rău pe câine şi ar fi câstigătoare. Însă câinele o poate ciufuluii zdravăn înainte ca ea să atace.

Pisicile, deşi sunt considerate carnivore mănancă şi alimente vegetale (chiar iarbă, când au dureri de cap). Majoritatea pisicilor preferă mâncărurile speciale, dedicate doar lor: mâncarea uscaăa sau la conservă cu diferite arome (carne de pui, vită, miel, peşte etc.), mâncăruri care se găsesc în special la magazinele cu hrană pentru animale de companie. Cele de rasa sunt mai preten-ţioase la mancare: nu roade orice fel de oase, nu mănancă mâncare gătită, ş.a.m.d. În general aceste feline preferă carnea de peşte, dar după ce sunt castrate nu trebuie să mai mănânce această mult iubită hrană.