Pregătire profesională - formare profesională

1. INTRODUCERE

Dezvoltarea resurselor umane este una din opţiunile strategice ale oricărei organizaţii interesate în creşterea sa. Capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului, de a evolua, depinde în mare parte de modul în care organizaţia îşi alege angajaţii, îi pregăteşte, îi direcţionează judicios, ţinând cont de aspiraţiile şi potenţialul lor.

Gestiunea carierelor sau dezvoltarea potenţialului uman al întreprinderii vizează atingerea celui mai bun echilibru între nevoile personalului, aşteptările cu privire la munca în sine, potenţialul şi aspiraţiile acestuia.

Punerea la punct a unui program de dezvoltare a resurselor umane trebuie să fie considerată drept o investiţie din partea întreprinderii, ale cărei rezultate viitoare vor putea fi măsurate în termenii creşterii productivităţii muncii, îmbunătăţirii climatului social, creşterii stabilităţii personalului, creşterii eficienţei muncii.

Gestiunea carierei angajaţilor trebuie să pornească de la cunoaşterea acestor etape de evoluţie şi nevoile lor specifice care, în acelaşi timp, diferă foarte mult de la o persoană la alta. În consecinţă, elaborarea şi derularea unui plan de dezvoltare a carierelor angajaţilor vor avea drept bază un program de apreciere a salariaţilor, care să fie capabil să ofere o imagine cât mai fidelă a potenţialului şi performanţelor acestora. În funcţie de rezultatele aprecierii, planurile de dezvoltare a resurselor umane vor fi personalizate pentru fiecare salariat, în strânsă corelaţie cu nevoile viitoare ale firmei în ceea ce priveşte forţa de muncă.

2. PREGĂTIREA PROFESIONALĂ – FORMARE ŞI DEZVOLTARE

Învăţarea permanentă şi continuă s-a impus ca o necesitate şi ca o soluţie la schimbările ce au loc în diverse domenii ale vieţii individului şi ale societăţii în care acesta trăieşte. Una din caracteristicile esenţiale ale acetor transformări este rapiditatea cu care se derulează ele, în comparaţie cu ce se întâmpla cu decenii în urmă, când schimbările la nivelul socialului se carcterizau printr-un ritm care asigura o evoluţie normală, lentă şi progresivă a valorilor, a lucrurilor şi ideilor, oamenii putându-se adapta relativ uşor la condiţiile ce rămâneau mai mult sau mai puţin constante pe parcursul vieţii lor. Astăzi însă, totul se desfăşoară atât de rapid încât individul este nevoit să străbată acest ciclu al schimbărilor de mai multe ori pe parcursul existenţei sale (profesii care au dispărut sau care s-au transformat radical, apariţia altora noi, mişcările sociale, tranziţiile de la nivelul vieţii personale etc.).

Procesul accelerat de globalizare a economiei la nivel mondial va conduce, inevitabil şi la modificarea forţei de munca. Din ce în ce mai multe persoane vor trebui să se formeze şi să se informeze continuu pentru a ţine pasul cu această situaţie, sistemului educaţional revenindu-i rolul de a răspunde presiunilor diviziunii şi schimbărilor la nivelul pieţei muncii pe plan internaţional .

Apare astfel necesitatea unei „reeducări” şi “ reinstruiri” a forţei de muncă, necesitate ce devine o trăsătură esenţială a locului de muncă, influenţând diversitatea şi flexibilitatea serviciilor educaţionale. Conţinutul ofertei educţionale, ale programelor de pregătire, este determinat de interesele organizaţionale, dar şi de cele ale participanţilor care au şansa de a alege ce vor să înveţe. Învăţarea la această vârstă devine mai mult un fenomen legat de profesia adultului, de locul său de muncă, pregătirea continuă şi permanentă transformându-se într-o componentă vitală a unei competiţii globale.