Proiect de Cercetare - ADHD

Motto: „Fiecare copil pe care-l instruim este om pe care-l câştigăm”.

Victor Hugo

Tema cercetării: Hiperactivitatea cu deficit de atenţie

I. Delimitări conceptuale

ADHD (Attention Deficit Hiperactivity Disorder) este una dintre cele mai frecvente afecţiuni comportamentale întâlnite la copii şi adolescenţi. Studiile arată că 5% din copiii de vârstă şcolară prezintă simptome ADHD (1-2 copii dintr-o clasă de 30 de copii).

Hiperactivitatea cu deficit de atenţie se întâlneşte aproape în toate ţările şi grupurile etnice. Este mai des întâlnită la indivizi cu precedent în tulburările de conduită, dificultăţi de învăţare, ticuri sau sindromul Tourette. Tulburarea debutează în 50% din cazuri înainte de 4 ani, dar de cele mai multe ori nu este recunoscută până la începerea şcolii. Manifestările persistă întreaga copilărie. Mai târziu apare opoziţionismul provocator şi tulburările de conduită. La un adult se manifestă tulburările de personalitate, o treime dintre copii prezentând semnele tulburării şi în perioada adultă.

Etiologie – hiperactivitatea cu deficit de atenţie are o puternică bază neurologică, dar se pare că există şi un pattern familial, tulburarea fiind mai frecventă la rudele biologice de gradul I.

De asemenea, tulburarea este asociată cu complicaţii prenatale sau din timpul naşterii mai mari decât normal, iar în unele cazuri apare un ca rezultat direct al unor boli sau traume la nivelul sistemului nervos central.

Caracteristici majore ale copiilor cu hiperactivitate cu deficit de atenţie sunt:

- Susţinerea slabă a atenţiei şi persistenţa scăzută a efortului la sarcină, în special la copiii care sunt relativ dezinteresaţi şi delăsători. Aceasta se vede frecvent la indivizii ce se plictisesc rapid de sarcinile repetitive, trecând de la o activitate neterminată la alta, greşind frecvent sarcinile de rutină fără supraveghere şi pierzându-şi concentrarea în timpul sarcinii;

- Controlul înrăutăţit al impulsurilor sau întârzierea satisfacţiei. Aceasta se manifestă în special în incapacitatea individului de a se opri şi gândi înainte de a acţiona, de a-şi aştepta rândul când se joacă sau discută cu alţii, de a-şi inhiba comportamentul în funcţie de cerinţele situaţiei;

- Activitate excesivă, irelevantă pentru sarcină sau slab reglată de cerinţele situaţionale. Copiii hiperactivi se mişcă excesiv, realizând foarte multe mişcări suplimentare, sunt în plus pentru executarea sarcinilor pe care le au;

- Respectarea deficitară a regulilor. Copiii hiperactivi au frecvent dificultăţi în a urma regulile şi instrucţiunile, în special fără supraveghere;

- O varietate mai mare decât normală în timpul executării sarcinii.

Există trei subtipuri de ADHD:

- tipul predominant neatent: cu probleme de atenţie, distractibilitate, afectarea procesului de învăţare;

- tipul predominant hiperactiv: comportament impulsiv, autocontrol slab;

- tipul combinat: majoritatea copiilor cu ADHD intră în această categorie.

Manifestarea hiperactivităţii cu deficit de atenţie – elementele esenţiale ale acestei tulburări sunt gradele neadecvate din punct de vedere al dezvoltării atenţiei, impulsivităţii şi hiperactivităţii. Subiectul prezintă o tulburare în fiecare dintre aceste arii, dar în grade diferite.

Tulburarea se manifestă de regulă în majoritatea situaţiilor (casă, şcoală, situaţii sociale) în grade diferite. Unii pot prezenta semnele doar într-un anumit mediu. Aceste semne pot fi minime sau absente când persoana este stimulată frecvent sau se află sub control strict.

1. Manifestările deficitului de atenţie la copiii cu ADHD sunt:

- nu acordă atenţia cuvenită detaliilor, greşeşte din neglijenţă;

- are dificultăţi în menţinerea atenţiei la sarcinile date sau la joacă;

- este uituc;

- nu pare să asculte când i se vorbeşte direct;

- nu urmează instrucţiunile şi eşuează în a-şi termina temele la şcoală, sarcinile casnice;

- este uşor distras de stimuli externi;

- are dificultăţi în organizarea sarcinilor şi activităţilor;

- este reticent la angajarea în sarcini care necesită efort mental susţinut;

- pierde lucrurile necesare diverselor activităţi (jucării, creioane, cărţi).

2. Manifestările hiperactivităţii la copilul cu ADHD:

- agită mâinile sau picioarele şi se răsuceşte pe scaun;

- părăseşte locul în clasă sau în alte situaţii în care ar trebui să stea aşezat;

- umblă dintr-un loc în altul sau se caţără excesiv în situaţii în care se aşteaptă să stea liniştit.

- are dificultăţi la joacă sau la angajarea în activităţi libere în linişte;

- vorbeşte excesiv;

- deseori este pe picior de plecare sau acţionează ca şi cum ar fi împins de un motor.

3. Manifestările impulsivităţii la copilul cu ADHD:

- deseori răspunde grăbit, înainte de a se încheia întrebarea;

- are dificultăţi în a-şi aştepta rândul (de exemplu, la joacă);

- în mod frecvent îi întrerupe sau îi derutează pe ceilalţi;

- intervine în conversaţia adulţilor;

- nu respectă regulile;

- uneori sunt impulsivi.

Aşadar, ADHD – tulburarea de hperactivitate cu deficit de atenţie este o afecţiune neurobiologică, manifestată prin deficit de atenţie cu impulsivitate sau/şi hiperactivitate. Manifestările sunt sesizate de părinţi, educatori sau profesori ca fiind deranjante şi în contrast cu capacitatea intelectuală sau stadiul de dezvoltare al copilului sau adolescentului.