Proiect de Intervenție în Tulburarea de Personalitate obsesiv-compulsivă

REZUMAT

Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă ar fi imaginea „omului perfect”, dacă, aşa cum spune Cottraux, nu ar fi „mai mult ca perfectul”. Această trecere de la perfect la mai mult ca perfect marchează depăşirea graniţelor normalului, înţeles ca funcţionare optimă pe plan subiectiv, comportamental, cognitiv, biologic chiar, determinând tulburări mai mult sau mai puţin grave, care ajung să împiedice pacientul să se bucure de viaţă, impunându-i uneori chiar să petreacă timp îndelungat in spitalizări repetate.

Personalitatea obsesiv-compulsivă este abordată din punct de vedere al manualului de diagnostic al tulburărilor mentale, discutându-se diagnosticarea, comorbidităţile, prevalenţa, diagnosticul diferenţial.

Abordările în conceptualizarea şi tratamentul tulburării de personalitate obsesiv-compulsive au fost amintite, după cum urmează: modelul psihanalitic, modelul cognitiv al lui Beck, modelul tulburărilor de personalitate după Cottraux, modelul lui Young, bazat pe schemele precoce inadaptate. Au fost amintite instrumentele de investigare, (interviuri, chestionare), cu menţiunea ca nici unul dintre ele nu a demonstrat o superioritate evidentă în ceea ce priveşte validitatea şi credibilitatea. De cele mai multe ori, pacientul cu tulburare de personalitate obsesiv-compulsivă se prezintă la tratament pentru tulburări de pe axa I (din spectrul anxios, depresiv, dependenţe ), ajungându-se la diagnosticarea unei tulburări de personalitate comorbide din cauza răspunsului parţial (sau a recăderilor frecvente) la terapia tulburărilor de pe axa I.

Tratamentul tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă a fost abordat din punct de vedere medicamentos (ceea ce înseamnă că, de fapt, medicaţia se prescrie pentru tulburările de pe axa I asociate celei de personalitate), şi din punct de vedere psihologic. Psihoterapiile amintite în lucrare (psihanalitice clasice, psihodinamice de scurtă durată, interpersonale, comportamental-dialectice, cognitiv-comportamentale, cognitivă şi cea centrată pe schemele lui Young, derivată de fapt din terapia cognitivă), au dovedit toate eficienţă în tratamentul tulburărilor de personalitate, cu menţiunea că, fără să putem spune că una dintre ele este cea mai bună, se pare că tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă reacţionează mai bine (în sensul ameliorării simptomatologiei) la cele de tip psihanalitic şi la cele din spectrul cognitiv.

Pentru conceptualizarea cazului şi tratametul psihologic al tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă am recurs la modelul lui Young, care a plecat de la terapia cognitivă clasică şi combină strategii derivate din teoria ataşamentului, gestaltism, constructivism. In urma terapiei propuse conform modelului lui Young, ne aşteptăm la ameliorarea tulburării de personalitate, în ideea că, reuşind eventual să flexibilizăm schemele rigide ale pacientului, putem amâna apariţia unui nou episod depresiv, sau putem diminua intensitatea acestuia în cazul în care apare, ştiut fiind ca ameliorarea simptomatologiei de pe axa I poate duce la ameliorarea tulburării de pe axa II şi invers.

I. TULBURAREA DE PERSONALITATE OBSESIV – COMPULSIVĂ

PERSONALITATEA, ar putea fi definită ca un complex de trăsături psihologice în majoritate neconştientizate, persistente, specifice individului, care se reflectă în aproape toate manifestările comportamentale (M. Lăzărescu, A. Nireştean, 2007, pp.95).

Din viziunea curentului cognitivist personalitatea după Cottraux (2003) se defineşte ca „Un ansamblu de construcţii mentale personale, pe care noi le stabilim pentru a putea interpreta lumea. Aceste construcţii conduc la un stil cognitiv particular, propriu fiecăruia dintre noi, dar care se poate regrupa în tipologii mai mari”.

Dimensiunile personalităţii normale sunt greu de delimitat de cele ale personalităţilor patologice. Tulburările de personalitate au fost privite de a lungul timpului ca un continuum al personalităţii normale dar şi ca un domeniu complet distinct. Din punct de vedere psihiatric tulburările de personalitate sunt incluse într-o categorie nosologică aparte. Se referă la un deficit ego-sinton comportamental şi adaptativ precoce şi persistent care viciază raporturile cu sine şi ceilalţi (M. Lăzărescu, A. Nireştean, 2007, pp.150).

J. Cottraux (2003) menţionează că „Tulburările de personalitate reflectă, înainte de toate, o insatisfacţie percepută,de către subiect în ce priveşte propria persoană, insatisfacţia uneori provenind din anturaj”.Tulburarea de personalitate, în general va fi observată în urma unui moment de depresie sau anxietate când se vor aborda probleme mai stabile decât o simplă stare depresivă sau anxioasă. Deseori, atunci, pacientul îşi dă seama că anumite atitudini psihologice sau comportamente care conduc spre eşec se tot repetă de a lungul anilor.

. TULBURAREA DE PERSONALITATE DE TIP OBSESIV – COMPULSIV

(TPOC) se manifestă prin trăsături constante de personalitate, maladaptative, care persistă de a lungul întregii vieţi în contexte variate care pot fi caracterizate prin rigiditate, control, perfecţionism şi un interes exagerat pentru muncă în defavoarea relaţiilor interpersonale strânse. Tulburarea generează adesea dificultăţi în relaxare, datorită preocupărilor faţă de reguli, detalii şi productivitate. Persoanele care prezintă această tulburare sunt adesea percepute a fi încăpăţânate, zgârcite şi necooperante.

1. DIAGNOSTIC

Această tulburare este clasificată după Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, ediţia a IV-a revizuită în 2000 (DSM-IV TR), alături de cea evitantă şi dependentă în cadrul clusterului C (având ca trăsături comune anxietatea şi teama). Clasificarea Internaţională a Maladiilor, ediţia a 10-a (ICD-10), o denumeşte ca tulburare de personalitate anancastă.

DSM – IV

Criterii de diagnostic pentru o Tulburare de Personalitate

A. Un pattern durabil de experienţă internă şi de comportament care deviază considerabil de la cerinţele culturii individului. Acest pattern se manifestă în două sau mai multe din următoarele domenii

(1) cunoaştere

(2) afectivitate

(3) funcţionare interpersonală

(4) controlul impulsului

B. Patternul durabil este inflexibil şi pervasiv în raport cu o gamă largă situaţii personale şi sociale.

C. Patternul durabil duce la o detresa sau deteriorare semnificativă clinic în domeniul social, profesional ori în alte domenii importante de funcţionare.

D. Patternul este stabil şi de lungă durată iar debutul său poate fi trasat retrospectiv cel puţin până în adolescenţă sau la începutul perioadei adulte.

E. Patternul durabil nu este explicat mai bine ca manifestare sau consecinţă a unei alte tulburări mentale.

F. Patternul durabil nu se datorează efectelor fiziologice directe ale unei substanţe sau unei condiţii medicale generale.

Criterii de diagnostic pentru 301.4 Tulburarea de Personalitate Obsesivo-Compulsivă.

Un pattern pervasiv de preocupare pentru ordine, perfecţionism şi control mental şi interpersonal în detrimentul flexibilităţii, deschiderii şi eficienţei, începând precoce în perioada adultă şi prezent într-o varietate de contexte după cum este indicat de cel puţin patru sau mai multe dintre următoarele:

(1) Este preocupat de detalii, reguli, liste, ordine, organizare sau planuri, în aşa măsură că obiectivul major al activităţii este pierdut.

(2) Prezintă perfecţionism care interferează cu îndeplinirea sarcinilor

(3) Este excesiv de devotat muncii şi productivităţii mergând până la excluderea activităţilor recreative şi a amiciţiilor.

(4) Este hiperconştiincios, scrupulos şi inflexibil în probleme de moralitate, etică sau valori.

(5) Este incapabil să se debaraseze de obiecte uzate sau inutile, chiar când acestea nu au nici o valoare sentimentală.

(6) Refuză să delege sarcina sau să lucreze cu alţii în afară de cazul când aceştia se supun exact modului lui de a face lucrurile.

(7) Adoptă un stil avar de a cheltui, atât faţă de sine cât şi faţă de alţii, banii fiind văzuţi ca ceva ce trebuie strâns pentru eventuale catastrofe.

(8) Prezintă rigiditate şi obstinaţie.

ICD – 10

Tulburări de personalitate specifice

Sunt perturbări severe în personalitatea şi tendinţele comportamentale ale individului, nu rezultă direct dintr-o boală, vătămare sau altă leziune pe creier sau din altă tulburare psihiatrică; implicând de obicei mai multe zone ale personalităţii; aproape întotdeauna asociate cu o suferinţă personală considerabilă şi o bulversare socială; şi se manifestă de obicei din copilărie sau adolescenţă şi continuă în perioada adultă.

F 60.5 Tulburare de personalitate anancastă.

Tulburare de personalitate caracterizată prin sentimente de dubiu, perfecţionism, conştiinciozitate excesivă, verificarea şi preocuparea pentru detalii, încăpăţânare, prudenţă şi rigiditate. Pot exista gânduri sau impulsuri insistente şi supărătoare care nu ating severitatea unei Tulburări Obsesiv-Compulsive.

Personalitate (tulburare)

- compulsivă

- obsesivă

- obsesiv-compulsivă

Exclude: Tulburarea Obsesiv-Compulsivă ( F 42- )